Greu de crezut, pentru cine n-a urmarit intrecerile atletice din capitala Rusiei prilejuite de cea de a 11-a editie a mondialelor in sala, ce s-a intamplat cu sportivii nostri! Greu de crezut ca nici macar un reprezentant al Romaniei sa nu obtina o medalie, desi se anticipasera cel putin doua. Una, prin Marian Oprea la triplu salt, alta prin Maria Cioncan, la 800 m sau 1.500 m. Cel mai bine cotat era Marian Oprea. Si aceasta, deplin justificat! "Strutul" avusese un inceput de an competitional realmente fulminant: sarise - cu doua luni inaintea startului CM de la Moscova - 17,70 m, pe 11 februarie, iar o saptamana mai tarziu, 17,74 m, stabilind cea mai buna performanta mondiala a sezonului! Lumea atletismului de la noi era in delir, iar cea de peste hotare convinsa ca atletul roman este capabil sa aduca sportului nostru cel mai accesibil, chair si un titlu mondial. Ar fi fost primul, la triplu salt. Euforie si la federatie, unde se anticipa ca Marian Oprea va reusi sa se impuna inca de la prima incercare, pentru ca la cea de a doua va dobandi recordul lumii, care este de 17,83 m. Pe undeva aparea firesc acest optimism, de vreme ce diferenta de 9 centimetri dintre performanta sa si a recordmanului mondial ar fi putut fi anulata.

Calcule infirmate la Moscova...
Scenariul de la Bucuresti n-a coincis, insa, cu cel de la Moscova. Chiar daca se calificase lejer, cu o saritura de 17,25 m inca din prima incercare, cand baremul a fost de 16,95 m. Oprea nu fortase. N-a vrut sa riste o accidentare, cum i s-a mai intamplat anul trecut. A ramas linistit, desi doi dintre adversarii sai reusisera in calificari rezultate mai bune: Gregorio 17,46 m iar Spasovhodscki 17,31 m. Oprea a asteptat cu incredere ziua finalei, convins ca este capabil de o mare performanta. Dar, cu totul inexplicabil, ziua finalei n-avea sa fie una fasta pentru atletul roman: cu un rezultat de 17,34 m, el abia a reusit sa ajunga in careul de asi al probei de triplu salt. Meritoriu, evident, la nivelul unui campionat mondial, dar fara macar o medalie, fie ea si de bronz. De argint, sau de aur, nici vorba! Asisjderea de un nou record al lumii... Aurul avea sa-l cucereasca Walter Davis din SUA - culmea, invinsul sau, la un recent concurs in Germania, la Karlsruhe! - cu 17,73 m, argintul brazilianul Jardel Gregorio cu 17,56 m, iar bronzul, un cubanez, José Betanzos, cu 17,42 m. Marian Oprea a avut doar satisfactia de a incheia inaintea reprezentantului tarii-gazda, rusul Igor Spasovhodski. Rezultatul lui Oprea de 17,34 m a fsot cu 40 de centimentri sub performanta sa de 17,74 m de la campionatele nationale, realizata in urma cu doua saptamani si cu o jumatate de metru sub un nou posibil record al lumii, care i-ar fi asigurat pentru titlu si pentru record suma de 90.000 de dolari. Asa, cu doar locul 4, Marian Oprea s-a ales numai cu un premiu de 8.000 de dolari. De buna seama ca nici acestia nu sunt de aruncat. Dar i s-a naruit un vis, care se infiripase atat de frumos, inca de la plecarea din tara. De fapt ce s-a intamplat la Moscova? O spune chiar Marian Oprea, solicitat de ziaristi imediat dupa concurs: "Nici eu nu imi explic nereusita. Ma simteam bine, ca stare de spirit. Dar in finala, parca nu m-au mai tinut picioarele! N-au mai raspuns la comanda". Ceea ce a vazut toata lumea: Marian Oprea nu si-a mai gasit pasii, in apropierea pragului. De ce? De buna seama si din cauza presiunii psihice, vazand cu Davis si Gregorio mai ales, realizasera sarituri mult mai bune decat ale sale, inca de la primele incercari.

Maria, doar speranta?
A rastat o medalie si Maria Cioncan, inca una din principalele sperante ale atletismului nostru la un loc pe podium. Si inca surprinzator, fiind eliminata in seriile probei de 800 m. Castigatoare in "Cupa Europei" de la Lievin, Maria Cioncan n-a ales strategia cea mai potrivita. Umbra a rusoaicei Natalia Tiganova, pana aproape de terminarea probei, ea avea sa incheie pe un loc trei. Cu 200 de metri inainte de sosire, Cioncan a incercat sa se desprinda, dar fara a avea capacitatea necesara, astfel ca a fost depasita de frantuzoaica Elisabeth Grouesselle, care avea de altfel sa castige cursa. Cel mai contrariat de tactica folosita de Maria Cioncan a fost chiar antrenorul ei, profesorul Stefan Beregszasazy. A existat tentativa ca Cioncan sa fie inscrisa in extremis si la 1.500 m. Oficialii s-au opus. Nu era regulamentar. Logic ar fi fost sa se fi inscris de la inceput la doua probe, ramanand la latitudinea ei catre care proba sa participe. Se aduce in discutie faptul ca Marian Cioncan ar fi suferit un accident la coapsa, cu o saptamana in urma, la Cupa Europei. Recuperata de fizioterapeuti, ea a putut face deplasarea la mondiale. Dar, cum s-a vazut, fara potentialul cu care fusese creditata. Ce diferenta intre Cioncan de la Olimpiada, unde a fost prezenta atat la 800 cat si la 1.500 m, suportand nu mai putin de sase starturi si cucerind un bronz, si cea de acum!....

Mai slab ca la "Nationale"
Plusat - ca si Oprea - Gheorghe Guset a iesit totusi cu... fata curata, incheind proba de aruncare a greutatii pe pozitia a 5-a. Dar, sub performanta pe care o realizase la nationale: 21.04 m. Guset a avut doar o aruncare de 20,66 m, dar si aceasta in extremis. Totusi, el a izbutit cea mai buna performanta a carierei sale la un campionat mondial, iar faptul de a fi ajuns intr-o finala de o asemenea anvergura este notabil. Ca si in cazul Corinei Dumbravean, care a terminat a 6-a, in finala la 1.500 m, dupa ce anul trecut, la europenele de sala de la Madrid, sosise a doua, dupa Elena Jagar. Am fost foarte aproape de a mai avea reprezentanti intr-o finala si la stafeta de 4x400 m. Si acest lucru s-ar fi realizat, daca in semifinale, la al treilea schimb, Bobos si Mardan nu s-ar fi precipitat (ca doi incepatori!?), scapand batul stafetei si pierzand nu mai putin de 5 secunde! Suficient pentru ca francezul Maillard sa treaca inainte, dar dupa ce l-a lovit peste mana pe Bobos. Televiziunea franceza a consemnat acest gest lipsit de fair-play... Ca o mica compensatie: rezultatul stafetei noastre (3:13,9) reprezinta un nou record national.
Asadar, numai trei prezente romanesti in finale - dar fara nici o medalie, in timp ce au mai ratat prezenta in ultimul act, in probele respective, Mihaela Neacsu la 800 m, Danut Simion la lungime, la fel ca si Adina Anton si Viorica Tigau; Alex Mihailescu la 60 m.g., Mariana Solomon la triplu salt si de asemenea Angela Morosanu la 400 m. Un bilant modest care reflecta pe undeva starea de spirit din atletismul nostru, dupa adunarea generala de alegeri de anul trecut. Pluteste un aer de nemultumire si pe undeva chiar de deruta, considerandu-se ca ceva se intampla, ceva nu este in regula. Nu sunt solicitati toti cei in masura sa aiba un cuvant de spus in privinta orientarii in performanta. E trist ca lucrurile se prezinta astfel. Lipsa de unitate nu poate fi benefica nici in viitor, daca nu se va cauta o solutie, apelandu-se la toti aceia care au capacitatea si experienta de a scoate din impas atletismul nostru. Pentru ca realmente ne aflam intr-un asemenea moment.
Telefoane primite la redactie au solicitat staruitor sa deplangem conduita - mai exact importanta actualei conduceri a federatiei, cu un presedinte, Ilie Floroiu, avand o personalitate stearsa (de buna seama ca intre acesta si Iolanda Balas-Söter, care a condus destinele federatiei pana in vara anului precedent este o distanta incomensurabila!), dar si cu alti membri ai staffului federal, cu o participare mai mult simbolica. Sigur, nu este rolul presei de a-si asuma calitati justitiare, ci doar de a semnala unele realitati, care impieteaza bunul mers al sportului nostru. Exista insa intre cei care ni s-au adresat telefonic si unii mai concilianti, acceptand ideea ca prestatia atletilor romani la mondiale poate fi catalogata ca un accident de parcurs. Si, in consecinta, se cuvine sa fie acordat credit mai departe actualei conduceri a federatiei spre a pregati - realmente eficient - atletii nostri pentru viitorul examen international, Campionatele Europene de la Göteborg - Suedia, de la mijlocul lunii august.