Scriu aceste randuri cu doua zile inainte de 15 martie, un moment de care, marturisesc, chiar ma tem, pentru ca este de ajuns ca un grup de provocatori sa starneasca un alt grup de extremisti, pentru ca toata mass-media europeana sa ne sara in cap. Ceea ce inseamna: Adio, Europa! Eu chiar vedeam o solutie la aceasta provocare, am incercat s-o comunic celor responsabili, v-o marturisesc si dumnea-voastra: daca Romania informa la timp Consiliul Europei asupra potentialului scandal interetnic de la Odorheiul Secuiesc si cerea, in regim de urgenta, doi-trei observatori la fata locului, multi viteji din ambele tabere nici n-ar fi indraznit sa iasa din casele lor!...
... Ma rog, sa speram ca ziua se va incheia cu bine, de la sine, si sa va anunt cu ce ma voi ocupa astazi: cu ora si profesorul de educatie fizica. O fac si starnit de dialogul pe care l-am avut cu distinsul ziarist sportiv Tiberiu Stama. Incep cu o scurta istorie.
Cu 10-11 ani in urma, ca ministru al Tineretului si Sportului, am reusit sa introduc in Legea Invatamantului un paragraf care infiinta Federatia Romana a Sportului Scolar si Universitar – FRSSU. Cu asta, imi inchipuiam eu atunci, ora de Educatie Fizica – repusa in drepturi, de logica lui Mens sana in corpore sano – va fi continuata cu activitatile sportive scolare (si universitare).
Caci vedeam o entitate care, desi grefata pe trupul scolii, ar fi functionat si ca societate civila, in genul federatiilor sportive clasice. Adica: cu agenda de competitii, regulamente – mai ales pentru competitiile de jocuri sportive, dar nu numai – si cu un Consiliu de Administratie (pe care eu il vedeam alcatuit din reprezentanti ai Inspectoratelor Scolare dar si ai Federatiilor Sportive, COR si ministerului de specialitate – nu puteam sa-mi inchipui atunci ca va avea cineva vreodata ideea tembela de a desfiinta Ministerul Tineretului si Sportului!), care si-ar fi ales, democratic, o structura de conducere. FRSSU avea sa organizeze, in viziunea mea, campionatele nationale ale tuturor gimnaziilor si tuturor liceelor din Romania, la mai toate sporturile de echipa: volei (baieti si fete), handbal (idem), atletism (idem), baschet (idem), fotbal, chiar si rugby (18 echipe ale liceelor "functionau" pe vremea mea, printr-o combinatie a FRR cu organismul omolog britanic) si polo (acolo unde existau conditii). Campionatele s-ar fi desfasurat la nivelul fiecarei localitati, apoi al judetului, cu finalele in vacanta de vara – deci cheltuiala mica, cu efect mare: sute de mii de baieti si fete ar fi fost atrasi la dispute, asa zisa "educatie a vestiarului" (pe care sportivii o cunosc foarte bine!), in asociativitate, colegi, prieteni, parinti ar fi venit la meciuri sa-i admire, sa aplaude si sa incurajeze culorile scolii. Iar pentru sporturile individuale proiectasem cate 2-3 ore pe saptamana (va amintiti faimosul "Colectiv sportiv?" in sala sau pe terenul de sport, in care micii amatori de gimnastica, scrima, tenis de masa – in functie de insfrastructura scolii si de antrenor – s-ar fi initiat in tainele acestor sporturi.
... Ce s-a ales din FRSSU, in 10 ani? Doar praful si pulberea! Caci la Ministerul Educatiei si Cercetarii cei doi inspectori de specialitate sunt prea ocupati sa se certe intre ei, n-au timp de munca. Ministrii vin si trec, peticind acoperisurile scolilor si luptandu-se cu sindicatele, nu au vreme pentru orele de sanatate. Iar profesorii de Educatie Fizica, fireste, s-au adaptat: minimum de activitate, caci, nu-i asa, nimeni nu ne obliga la nimic...
Consecinte? Inainte de orice, scade sanatatea natiunii (stiati ca, in fiecare an, jumatate din baietii care se prezinta la Comisariatele Militare nu sunt incorporabili?). In al doilea rand: proful de Educatie Fizica si Sport se deprofesionalizeaza constant, deteriorandu-se obiectul muncii. Al treilea: se raresc sportivii de performanta, caci baza de selectie scade mereu.
Scriu aceste randuri acum, pentru ca de la Mondialele de la Moscova atletii romani s-au intors fara medalii. Pentru ca, acum cateva luni, "recolta gimnastelor" se subtiase dramatic, fata de anii anteriori. Pentru ca, din marea performanta au plecat (au fost alungati?) Octavian Belu, Mariana Bitang, Iolanda Balas Söter, Nae Marasescu. Pentru ca lucrurile nu merg bine deloc si riscam ca faimosul "paradox romanesc" - tara saraca cu sportivi de aur – sa devina platitudine.
Sa fie ca in 15 martie in primul rand sa ne vina la toti mintea la cap. Apoi sa ne uitam in jurul nostru, sa ne apreciem valorile, sa ne straduim sa promovam clasa, pentru a avansa in aceasta Divizie A a politicii, manunchiul de 27 de tari numita Uniunea Europeana, cel mai fantastic experiment din Istorie.