Tendinte in atentie!

Incetinirea productiei industriale (la 2% anual), ca o consecinta a socurilor pe partea de oferta (tarife energie, apreciere RON, reducere subventii, preturi mari la materii de baza, etc), este un motiv de ingrijorare. Pentru ca productia sa-si reia vioiciunea este necesar ca investitiile fixe si absorbtia de noi tehnologii sa creasca. Pentru 2006 anticipez o crestere a PIB-ului intre 3,5%-4,5%, atingerea pragului de sus depinzand de anul agricol.
Productivitatea n-a mai crescut la fel de sustinut in ultima vreme iar cresterea exporturilor s-a incetinit, ceea ce indica impactul aprecierii leului si al evolutiei salariilor. Daca aprecierea leului continua, iar imbunatatirea eficientei nu este adecvata, problema de competitivitate se poate agrava. Firmele trebuie sa faca fata acestei provocari prin reducerea costurilor, absorbtia de noi tehnologii, fuziuni care le vor creste capacitatile. Relocalizarile industriale pot ajuta economia noastra, dar nivelul scazut al salariilor autohtone nu reprezinta un element decisiv in contextul unei concurente tot mai globalizate.
Socurile pe partea de oferta si consumul impulsionat de creditele bancare, la care se adauga efectul aprecierii leului, au condus la deficite externe mai mari in 2005 (deficit de cont curent de peste -9% din PIB). Aceasta tendinta nu este sustenabila daca cresterea eficientei si fluxurile de investitii straine nu ar fi adecvate. Firmele trebuie sa investeasca mai mult, inclusiv in tehnologii noi, sa lupte pentru competitivitate. Pentru 2006 anticipez un deficit de cont curent in jur de -9% din PIB.
Politicile monetara si bugetara trebuie sa fie stricte in vederea continuarii dezinflatiei si limitarii deficitelor externe. Politica monetara trebuie sa fie mai coerenta in timp ce politica bugetara trebuie sa sprijine productia interna prin dezvoltarea infrastructurii si educatiei. Controlul salariilor este un factor esential in dezinflatie.
Tintirea inflatiei a demarat in conditii interne monetare defavorabile, ceea ce a complicat lucrurile si a incarcat strategia dezinflationista cu obiective adiacente (evitarea supra-aprecierii ratei de schimb, incurajarea creditului in monedta nationala etc.); politica monetara se va confrunta in continuare cu dileme si compromisuri. In 2006 sunt prognozate o inflatie in intervalul 6,5-7,5 si un deficit bugetar intre ( - 0,5) si (-1).
Un impediment major pentru politica monetara devine ""macroeconomia unui buget in crestere"" in anii de dupa integrare, prin volumul cererii agregate marite. Pentru atenuarea unor socuri bugetare dupa aderare este necesara o colectare mai buna a taxelor si largirea bazei de impozitare. Cresterea unor impozite principale ar putea fi inevitabila pentru a avea un deficit bugetar mai mic de - 1,5% in anul aderarii si dupa. Aceasta crestere ar afecta inflatia in 2007 in sens negativ, daca va fi vorba de TVA; sau ar presupune un cost politic in cazul cresterii cotei unice (dincolo de complicatii de administrare a cotei marite). Este probabil ca si in anul aderarii abaterea de la tinta de inflatie sa fie considerabila (posibile alegeri anticipate ar afecta si ele dezinflatia).
Infrastructura este un mare punct nevralgic. Exista fonduri europene substantiale la care se adauga fonduri din ultimele privatizari, dar aceste resurse trebuie valorificate prin proiecte si practici viabile.
Logistica necesara pentru utilizarea fondurilor europene reprezinta o provocare formidabila pentru guvernul roman. 2007-2013 este probabil perioada in care Romania poate accesa cel mai mare volum de fonduri europene disponibile ca asistenta. Constrangerile Agendei Lisabona, frictiunile continue dintre tarile net donatoare si cele net beneficiare vor reduce probabil nivelul finantarii dupa 2014. Daca Romania nu va demonstra ca are capacitatea de a absorbi fondurile europene perspectivele pe termen lung privind asistenta financiara se vor inrautati.

---

Despre autor: