Daca nu putini sunt cei care ar avea a se plange de ce se intampla in Romania, cu siguranta ca printre ei nu se numara si jurnalistii. Pentru ca gratie buimacelii, dezinteresului, incompetentei sau lacomiei celor care "fac" evenimentele, ei au ce scrie.
Se pot umple tomuri, un doar pagini de gazeta, cu tot ceea ce dau la iveala institutiile si persoanele puse - sau alese - in fruntea lor si nu-i ramane jurnalistului decat sa selecteze ceea ce el crede ca este mai plin de semnificatii si de invataminte pentru simplul cetatean care-l citeste in speranta de a deslusi mai bine si mai corect semnificatiile intamplarilor care adeseori il coplesesc.
Saptamana care a trecut a inceput cu o operatiune care, presedintelui - jucator, ii parea nesuferita, motiv pentru care nu a recurs la ea decat dupa vreo 13 luni de mandat: consultarea cu partidele. Inclusiv cu cele care nu fac parte din Alianta de la guvernare. Lasa ca nici cu cele din Alianta nu-i prea dadea ghes inima sa stea la taclale, gasind printre acestea prea multe "opti-uni imorale". Pentru prima data presedintele a stat de vorba cu partidele dupa caderea "ordonantei DNA" - din cauza neglijentei Aliantei - cand licuricii cei mari i-au transmis semnalele lor nelinistite. A repetat acum figura pe tema a patru aspecte majore, esentiale pentru efortul de a ne integra la termen. Consultarile au fost pur si simplu formale, participantii venind si plecand cu propriile lor pareri. Lucru care n-a deranjat pe nimeni, pentru ca nimeni nu se astepta la altceva. Gestul a contat. In schimb, ma-nifestarea a prilejuit o ciocnire directa intre presedinte si premier, in care cei doi nici macar nu si-au mai disimulat resentimentele. "Ai uitat, Caline" va suna de-acum incolo ca un fel de "Sa nu uiti, Darie", raportat la tipul de relatie, cronica dintre Presedintie si Executiv.
A urmat, a doua zi, votul din Camera Deputatilor, referitor la acceptarea perchezitiei in casele lui Nastase. Rezultatul nu i-a surprins decat pe pesedisti, care nu s-au asteptat la o atat de masiva sustinere, in special din partea Coalitiei. A fost, insa, un vot individual, deputatii punand bilele in urna mai degraba cu gandul la ceea ce li s-ar putea intampla si lor, decat la egalitatea tuturor in fata legii. Nastase a scapat de musafiri nepoftiti cu pretul unui decont incomod si pagubos pentru formatiunea pe care a condus-o efectiv pana la fatidica mostenire. Impactul la publicul intern si la observatorii externi a fost mai mult decat dezastruos si el a ridicat mari semne de intrebare asupra dorintei reale a clasei politice de a face pasul decisiv spre o Europa in care astfel de lucruri nu mai sunt posibile. In acelasi timp, votul de marti a ridicat si mari semne de intrebare la adresa capacitatii premierului de a controla mecanismele Aliantei si de a pune in practica obiectivele politice ale acesteia. Daca e vorba de un castigator, atunci acela a fost Traian Basescu care s-a detasat inca o data de un sistem in curs de ticalosire.
Mega-odiseea Rompetrol si-a lua si ea partea dolarului in aceasta saptamana. Patriciu a repurtat o mare victorie - à la Pirrhus - in fata unui Parchet care nu stapaneste in continuare, alfabetul procedurilor judiciare. Si asta la doar o zi dupa ce iesise la atac, in urma sechestrarii actiunilor ROMPETROL, acuzand Puterea, direct pe presedinte, de intentia de a distruge si prelua compania care contribuie, prin taxele pe care le plateste, cu 7% din PIB.
Tot in aceasta saptamana a fost retinut in arest un alt petrolist - Tender, a fost demis din functie controversatul sef al Loteriei Nationale si s-au auzit vocile contestatoare din PSD care i-ar dori afara pe AN si pe DIP.
La capitolul "lucruri mai putin interesante dar mai importante" am putea nota doar lansarea Fondului "Proprietatea"si inmanarea primelor titluri, ca CEC-ul va trece neintarziat la privatizare (avem nevoie acuta de banii pe care nu-i aduce cota unica) si alte cateva maruntisuri de acest fel, care nu intereseaza pe nimeni. Dupa cum de un interes deosebit de scazut s-au bucurat si atentionarile euroobservatorilor din toate zonele politice care au avertizat ca la Strasbourg si Bruxelles opiniile nu lucreaza in favoarea noastra si ca nu mai exista nici un grup din Parlamentul European care sa ne sustina in totalitate. A mai venit, la sfarsit de saptamana, si Ollie Rehn, comisarul pentru extindere, care ne-a indemnat sa grabim reformele daca vrem sa apucam sa mai punem piciorul la 1 ianuarie viitor, intr-o Uniune din care doar circa 43% dintre membrii - simpli cetateni - ne vor.
Iata, asadar, cat de sugestiv este raportul dintre ceea ce ne preocupa pe noi, si ceea ce-i preocupa pe ei, dintre agenda politicienilor nostri si agenda forului continental, dintre interesele fundamentale ale cetateanului roman si preocuparile cotidiene ale celor care-i reprezinta interesele, asa cum stiu si cum pot.