Romania nebuna a votului uninominal

Votul uninominal a devenit mai nou "vitelul de aur" la care se inchina orice politician care vrea sa dea bine la electorat. Subiectul a devenit unul privilegiat in perioada in care sistemul este contestat chiar in tarile care l-au impus: Marea Britanie si Statele Unite. Britanicii au recurs la alegeri pe lista pentru Parlamentul European ca un preambul la renuntarea la modelul Westminster, de alegere prin vot uninominal, acuzat ca nu reflecta vointa electoratului si ca discrimineaza partidele mici. Alegerile prezidentiale americane din 2001 au pus si ele sub semnul intrebarii un sistem similar.
La noi s-a vorbit de posibilitatea ca Parlamentul sa devina o adunare de figuri mondene in care se vor regasi fotbalisti, manelisti si demagogi in genul lui Catavencu. Riscul este cat se poate de real intrucat Romania nu dispune inca de mecanismele de reglaj pe care englezii si americanii le-au exersat timp de secole. Un experiment mental ne poate ajuta sa intelegem ce ar insemna votul uninominal. Daca Bucurestii vor fi impartiti in 32 de circumscriptii in care deputatii vor fi alesi uninominal, Liga Profesionista de Fotbal va avea grup parlamentar. Gigi Becali si M.M. Stoica vor fi alesi in Ghencea. Copos va avea locul asigurat in Parlament pana la adanci batraneti ca reprezentant al Giulestiului, iar Borcea isi va muta biroul din Stefan cel Mare la Palatul Parlamentului. Daca lui Adrian Copilu Minune si lui Nicolae Guta le va trece prin cap sa intre in politica, Ferentarii si Rahova le stau la dispozitie.
Partidele vor trebui sa treaca si ele prin mari schimbari. Daca partidele mici vor fi maturate practic din Parlament, nici partidele mari nu vor trece usor socul. Asemenea democratilor si republicanilor americani, acestea vor trebui sa functioneze mai degraba ca niste coalitii in care pluralitatea opiniilor este regula pentru ca interesele mai multor grupuri sociale sa fie reflectate. Daca vor continua sa fie conduse in maniera dictatoriala de pana acum, pe principiul "seful are intotdeauna dreptate", multi nu se vor regasi nici in megapartidul de dreapta, nici in cel de stanga. Caz in care lehamitea va deveni si mai acuta, iar partidelor extremiste li se va oferi o noua ocazie. Intr-un sistem bipartidist, PSD poate fi avantajat, mai ales ca o data cu ultimul Congres, partidul poate fi atractiv pentru cei mai tineri sau mai educati. Geoana pare sa-si fi asumat rolul de social-democrat "de centru", pe modelul lui Tony Blair, pe cand electoratul mai conservator se regaseste inca in Ion Iliescu. Ramane de vazut daca relativa democratizare a PSD va continua sau este doar expresia luptei de putere dintre tabere adverse. Sa nu uitam ca PSD a preluat modelul alegerilor interne din SUA pentru listele electorale proprii, dar si le-au fraudat singuri. Iar pentru ca nu le-a placut ce-a iesit, le-au anulat practic prin refacerea listelor de la centru.
In schimb, la dreapta lucrurile se vor limpezi mai greu, perioada de care poate profita PSD. Favoritii la formarea partidului de dreapta sunt democratii, deocamdata. Insa din punct de vedere ideologic, lucrurile sunt inca neclare in PD. Cat priveste democratizarea interna la PD, va fi cat permite Traian Basescu. Nici liberalii nu stau mai bine. Daca la inceput, PNL avea un nivel ridicat de democratie interna, incepand cu perioada Stolojan, conducerea partidului este aleasa in bloc. In concluzie, nici electoratul si nici partidele nu sunt pregatite pentru socul votului uninominal in conditiile in care aparenta prevaleaza inca asupra alegerii rationale si opinia diferita este privita ca erezie.

---

Despre autor: