Piese pentru citit, dupa ce au fost pentru ascultat

Volumul de teatru romanesc, cu selectii de piese ale uni autor, antologii etc s-au publicat, destule si inainte de 1990. Dar dupa aceasta data am asistat la o adevarata explozie de operatii de piese de teatru, intre permanenta amintind cele din editura UNITEXT (mai cu seama premiata la galele UNITER) sau textele dramatice, de varii facturi, tiparite de revista "Drama" a Uniunii Scriitorilor, condusa de Mircea Ghitulescu. Oricum, operele create pentru scena le gasim mai mult in rafturile bibliotecii decat transpuse in spectacole. Un paradox face ca din numeroasele pise publicate, sa ajunga in spectacol nu neaparat cele mai valoroase. Exsita, fara indoiala, o inapetenta o regizorilor fata de piesa romaneasca contemporana. Cele care s-au impus scrise mai ales de tineri autori, le-am gasit, cu precadere, in repertoriile companiilor independente, teatrale instiutionalizate promovandu-le cu parcimonie.
Acum avem in fata un volum de teatru insolit, reunind sub titlul "Roman de Bucuresti", cateva piese de Pusa Roth, de fapt scenarii care au stat la baza spectacole radiofonice, transmise pe canalelel Radioului public.
In prefata intitulata, nu fara talc, "Un spectacol aproape total", D.R. Popescu scrie: "Traind intr-o lume a studiourilor radiofonice, o lume tehnicizata, circumscrisa, inchisa, dar, in acelasi timp, deloc paradoxal, deschisa tuturor orizonturilor, tuturor inlatimilor si departarilor, Pusa Roth s-a apropiat de teatrul scris cu sfiala, cu incredere in cuvantul imprimat pe hartie, cu spirit critic si, nu in ultimul rand, cu o patima devastatoare". Am spus ca Pusa Rpth, fiind foarte personala in ceea ce scrie, nu are ambitia originalitatii absolute. Ea stie bine ca "patul lui Procust" la care este suspus un scenariu radiofonic este, dincolo de o ingradire, prilejul pentru autor de a tine seama si de a fructifica specificul si virtutiile unui gen care se bizuie numai pe forta cuvantului si a efectelor sonore. Si pentru ca stie ca a dat la iveala scenarii profund valoroase, Pusa Roth nu se sfieste sa le incredinteze tiparului, chiar daca unele dintre piesele incluse in volum au ca punct de pornire o opera literara sau un autor celebru, ca Shakaspare de pilda, ori sunt clasificari ale unor cunoscute pagini de proza. In secursul ultimilor ani au ascultat sub egida Teatrului National Radiofonic, cateva din scenariile Pusei Rothe, pe care autoarea ni le ofera, acum, spre lectura. O lectrua care induscutabil, are darul sa stimuleze imaginatia cititorului, comparand spectacolul radiofonic cu propria viziune regizorala.
Daca "Roman de Bucuresti", " comedie de moravuri la moment" sau "Ieri dupa Shakespeare" sunt scrieri teatrale profund originale, altele cuprinse in volumul tiparit de Editura "A doua" in 2005 pornesc de la un pretext literar ori sunt, pur si simplu, dramatizari dupa cunoscute, dar nu chiar celebre, lucrari in proza din literatura romana si universala. Despre "Sambelran la viezuri", de pilda, un critic opina pe buna dreptate, ca nu este o dramatizare a prozei lui Urmuz, ci un text care porneste de la ciudatele personaje si absurdul intamplari comise din "Pagini bizare", fiind "un captivant exercitiu de imaginatie". In ce priveste excelenta versiune radiofonica dupa "Montarea de Gogol, as spune ca surmontand putinatatea dialogurilor din creatia clasicului rus, Pusa Roth izbuteste, fara a trada originalul, dimpotriva potentandu-i sensurile profunde sa nu sugereze un intreg univers uman si sa ofere partiduri generoase interpretilor Lucrari similare se pot spune si despre scenariul ce transforma in act teatral o superba pagina de proza semnata de D.R. Popescu, "Duios Anastasia trecea". Cele sapte texte dramatice cuprinse in volumul "Roman de Bucuresti" de Pusa Roth sunt tot atatea dovezi ale talentului si, nu mai putin ale profesionalismului autoarei.

---

Despre autor: