Probabil ca daca ti se spune saptamanal ca esti o zana, nu numai ca incepi sa crezi dar ajungi sa faci si doua-trei vraji. E un fel de patologie speciala cu simptome tipice. Ti se schimba atitudinea, parul din lipsit de personalitate devine mai ferm, in ochi capeti ceva din calmitatea superioara a statuilor de la Piata Universitatii, castigi incredere in tine si ajungi model deopotriva pentru adolescentii aflati la inceput de drum ca si pentru pensionarii situati mai aproape de capatul lui.
Ma gandesc la Andreeea Marin. Ce viata chinuita, ce povara sa fii zana intr-o lume de capcauni si corupti. Si, colac peste pupaza, si indragostita de un junior. Se gaseste, cum s-ar zice in faza muzicala, dupa cea sportiva. Cand traiesti in lumea surprizelor, nu-ti poti refuza tocmai tie o surpriza, macar din cand in cand, chiar daca ea e iubirea vietii tale. Saraca Andreea! Va dati seama ca ea nu-si poate permite sa traiasca dupa cum ii vine. Si asta fiindca a devenit un poster, un brand, un pretext de campanie publicitara, un banner viu. Indiferent ce se intampla in viata ei, se da la stiri. Cu cine traieste, pe cine iubeste, ce gandeste in fotografii, cu cine se cearta, ce si-a rupt, ce rateaza, ce isi doreste, pe cine vaneaza. Va amintiti? A fost in Cuba, prin Kilimanjaro, la frig, la arsita, printre animale si analfabeti, aborigeni si oameni de afaceri, pe partii si prin hartoape. Ea nu-si poate face concediile ca noi toti in camping la Mangalia, nu poate merge cu metroul pana la statia Pieptanari, nu poate cumpara haine second-hand, nu poate bea vodca intr-o taverna, nu poate face dragoste fara ca poporul sa fie de fata, nu poate canta fals. Acestea fiind spuse, sunteti siguri ca o mai invidiati pe Andreea Marin?