Dupa razboi, legenda lui Stalin s-a extins din tara sovietelor in intreaga lume, imbogatindu-se si cu calitatea de aparator al Rusiei si strateg al victoriei impotriva nazistilor.
Decizia sa de-a nu parasi Kremlinul nici cand armatele germane ajunsesera la portile Moscovei ii impresionase profund pe contemporani. Desi masura in care Stalin coordonase operatiunile militare era si este imposibil de precizat. Fara putinta de tagada insa, s-a dovedit neindurator cu ofiterii si soldatii sovietici din momentul invaziei tarii de catre trupele germano-romane pana la sfarsitul tratativelor de pace. Toti ofiterii care avusesera nenorocul sa comande unitati situate in vara lui 1941 in calea invadatorilor si care, luati prin surprindere s-au retras, au fost imediat executati ca ""tradatori"". Nu-si crutase de la moarte nici macar propriul fiu cazut prizonier la germani, neacceptand schimbul propus de acestia. Sfarsitul razboiului a fost o tragedie pentru alte cateva milioane de sovietici. Dupa ce ajungeau pe pamantul Rusiei, soldatii rusi eliberati din lagarele naziste erau trimisi direct in lagarele de munca ale patriei lor. La finele razboiului, Stalin a decis si stramutarea a sase natiuni ale Uniunii Sovietice de pe meleagurile natale pentru vina de-a fi ""colaborat"" cu ocupantii nazisti.
Ceilalti il elogiau insa pe Stalin ""eliberatorul"" si ""parintele popoarelor"" (deocamdata numai ale Uniunii Sovietice). Intalnirile cu el erau considerate evenimente memorabile de catre oricare interlocutor.
Nu-i de mirare, asadar, ca putinii oaspeti pe care i-a avut din Romania, patrunsi de emotia de a-l fi cunoscut, descriu momentul ca pe-un miracol.
Dar ""cine este Stalin?, se intreba comunistul cominternist Milovan Djilas, care-l intalnise in mai multe randuri. Un mare om de stat, un «geniu diabolic», o victima a dogmei sau un maniac si un criminal care a pus mana pe putere? Ce a insemnat pentru el ideologia marxista, la ce i-au servit ideile? Ce credea el despre propria opera, ce credea despre sine si locul sau in istorie?"".
Dintr-un prezumtiv dialog cu mama sa deducem ca Stalin fusese constient de natura puterii sale aidoma celei tariste. ""Mama, ar fi intrebat-o fiul ajuns in culmile puterii, ti-l mai amintesti pe tarul nostru?""; ""Desigur"", a raspuns femeia; ""Ei, bine, eu sunt acum un fel de tar...""; ""Mai bine te faceai preot!"" - ar fi oftat atunci mama, pastratoare a credintei ortodoxe in satul ei georgian.
Printre cartile care-au alcatuit lecturile haotice ale dictatorului s-a descoperit si o biografie a lui Ivan cel Groaznic. Pe marginea filelor ei, ""tarul rosu"" al Kremlinului notase adesea ""invatatorule"". In culmea puterii, Stalin i-a cerut regizorului Eisenstein sa faca un film despre tarul Ivan si ispravile sale din urma cu patru secole. Dupa vizionare, a ridicat cateva obiectii privind semnificatiile atribuite de regizor personajului principal. In optica lui Stalin, tarul nu fusese nici paranoic, nici criminal - cum il calificau ""istoricii burghezi"" - , ci un mare si intelept conducator in spiritul traditiilor Rusiei.
Despre asemenea tirani s-a spus deseori ca erau niste neoameni, cu ei exemplificandu-se psihopatologia puterii. Deciziile si comportamentele tarului Ivan cel Groaznic ca si ale lui Stalin au fost explicate prin apelul la simptomatica personalitatii schizofrene. Patologie definita imprecis ca ruptura de contact cu lumea inconjuratoare, retragerea din realitate precum si
printr-o gandire autista, schizofrenia se intalneste, in toate climatele, in aceleasi proportii (de la unu la doua cazuri la 10.000 de locuitori). Boala exista pe fondul unei inteligente care, cuantificata, se ridica, in general, la nivelul supradotatilor. Termenul de schizofrenie grupeaza insa, in ansamblu, o diversitate de tulburari. Printre care si aceea ca bolnavul traieste intr-o lume arhaica, gandirea sa urmand o logica personala, egocentrica, magica. Forma de baza a schizofreniei clinice este tipul paranoid, caracterizat de idei delirante de persecutie, grandoare ori gelozie... Uneori boala evolueaza prin pusee, alteori in mod continuu. Explicatiile etiologice sunt numeroase si imprecise ca si tulburarile ei. Unii psihologi incrimeaza proasta functionare a uneia sau mai multor gene situate pe un anume cromozom. Altii cred in efectele sechelelor unei encefalite, desi nu s-au evidentiat leziuni specifice maladiei. Psihanalistii o relationeaza cu proasta calitate a relatiilor interumane datorata unor carente afective precoce...
Atinsi ori nu de aceeasi patologie psihica, radacinile puterii lui Ivan cel Groaznic si ale lui Stalin par ingemanate. Separate de peste 400 de ani si de startul diferit in viata, biografiile lor au multe puncte de congruenta. S-au scris multe carti si s-au spus multe despre Stalin, pentru unele adevaruri, in vremea eroului, autorii platind cu libertatea sau cu viata. Un asemenea caz este poetul Osip Mandelstam, care pentru metafora stralucita prin care il desemnase pe Stalin - ""mancatorul de oameni"" - s-a stins intr-un lagar.
Calitatile de personalitate istorica si trasaturile de ""capcaun"" conferite de simptomatica unui dezechilibru psihic alcatuiesc insa si acum ""mitul lui Stalin"".