Din timp in timp, politia se indeletniceste cu moralizarea lumii. Cativa agenti, cu oamenii lor, navalesc prin localurile de noapte si aresteaza. Citesti a doua zi in jurnal ca in urma raziei de asta-noapte au fost inchise 60 de prostituate. Scopul

Din timp in timp, politia se indeletniceste cu moralizarea lumii. Cativa agenti, cu oamenii lor, navalesc prin localurile de noapte si aresteaza. Citesti a doua zi in jurnal ca in urma raziei de asta-noapte au fost inchise 60 de prostituate.
Scopul politiei nu-l stim care este. In orice caz, el nu raspunde la nimic. Prostitutia nu se starpeste cu brutalizarea catorva femei, cele mai nefericite din breasla lor si pe care o mizerie grava le sileste sa-si caute hrana la masa cate unui trantor noctambul si sa se dea prada lesnicioasa unei politii, apta sa le culeaga de-a gata. Prostitutia continua sa traiasca in sutele de exemplare femeiesti, cultivate de multe ori chiar de insasi politia, daca nu si speculate de unii agenti pusi, continua sa infloreasca in afara de localurile de noapte, la adapostul prieteniilor influente si uneori mascata chiar de o casatorie in care sotul joaca vreun rol de figurant.
Scopul politiei poate fi si starpirea sifilisului, mai putin primejdios in orice caz decat dizolvarea familiei si demoralizarea tineretului; toate femeile arestate sunt trimise in cercetarea spitalelor. De ce nu sunt arestati atunci si tuberculosii, daca a fi bolnav de un organ este un delict? Pe langa asa-zisele razii, la care ia parte un numar oaresicare de agenti superiori, mai putin supusi, poate, erorile prea violente, orice sergent de strada are puterea sa duca ""la sectie"" pe orice femeie care i se pare lui suspecta. Aceasta femeie poate fi sotia dumitale sau a mea, poate fi logodnica in asteptarea prietenului ei, poate fi sora noastra, caci politia inca nu ne-a dat ordinul sa n-avem sau sa nu indraznim a ne constitui o familie. Sexul femeiesc mai are voie de la comisar sa existe si sa insemne ceva in viata de toate zilele.
Presa a inregistrat cazuri de arestare de femei onorabile, si cunoastem mai multe arestari neghioabe care ar fi putut da de gandit prefecturii si ar fi putut sa hotarasca sa-si instruiasca agentii in vederea atator furtuni si asasinate nedescoperite, ci nu pentru persecutia populatiei. Caci jignind si ofensand tocmai persoanele care se pretinde ca trebuie aparate si respectate, politia merge impotriva principiilor in numele carora s-ar putea zice ca lucreaza. Si lipsa asta de orice discernamant la o politie condusa de sefi titrati in ale Dreptului de-a lasa onoarea unei familii la aprecierea unui vardist!a€¦ Se stie ce e un sergent de strada la noi, ca sa mai fie nevoie sa insistam asupra contrastului de mentalitate dintre el si public. Prefectura politiei face din vardist o autoritate de care in viata publica nu poate uza nimeni fara pedeapsa. Daca un profesor universitar s-ar apropia pe strada de o femeie si i-ar da sa inteleaga ce crede el despre moralitatea ei, oricine ar avea dreptul sa-l destepte cu doua palme sau sa-i faca un proces de calomnie. Vardistul, in schimb, poate sa o injure, sa o ia de ceafa, sa o duca la beci, foarte simplu si fara nici o raspundere din partea politiei, care la rigoare recunoaste cel mult ca s-a inselat si surade. Dar admitand, sa zicem, masurile salbatice ale politiei in ce priveste pe femeile de marfa, de ce protectie se bucura femeile celelalte? Vorbim in principiu, caci in fapt vedem cum se procedeaza: Definitia politiei in ce ne priveste nu trebuie sa fie ca toate femeile sunt prostituate si declarate in stare de arest. O fi avand filozofie, nu tagaduim, politia; cetatenii insa nu-i platesc ca sa o faca pe comisarii, a caror singura datorie este ca sa vegheze la raporturile normale dintre ei. E greu, cu conceptiile de azi, sa negi un trecut atat de mare, la care robeste multimea si o natiune nu vrea sa se supuna Dreptului ca un singur individ. I se pare ca dansa e mai mult decat omenire si ca i se cuvine dreptul sa nesocoteasca Dreptul. Atatea scoli si atatia profesori si ucenici de Drept si atatea magistraturi cate suporta pamantul n-au fost in stare inca sa dezvolte notiunea completa de Drept.
Pacifismul ramane, oricat
s-ar exersa cei lipsiti de un ideal comparabil sa-l zeflemiseasca, o religie mare si un mijloc de imbunatatire a minunatei brute omenesti. Si trebuie admirata staruinta acestor putini care, intr-o lume salbatica si azi, opun artileriei conferinte si carti si ies inaintea ostirilor sa le opreasca din rapa lor de sange cu o gandire.
De altfel, arbitrajul in materie de conflicte internationale se practica de multa vreme in congrese, dupa razboaie, si e stiut ca a muri mai bine sau a ucide mai bine nu e o conditie indispensabila de a pierde sau a castiga mai mult. Ramane gloriaa€¦ Dar gloria e vanitate si goana dupa ea presupune si multa nerozie.

Aparut in ""Facla"", 27 octombrie 1912 (""Opere"" vol III. Publicistica,
Editura Academiei Romane
Univers Enciclopedic)

Publicistica

Tudor Arghezi va incepe din anul 1912 sa publice versuri, pamflete si articole polemice in ziarul Seara si in revistele Facla, Viata romaneasca, Teatru, Rampa, dupa ce timp de cinci ani, intre 1905 si 1910, calatorise prin strainatate, la Paris, Geneva si in Italia. Publicistica argheziana reprezinta spatiul cel mai intins al creatiei scriitorului. Anul 1912, in care Arghezi va publica in revista Facla articolul ""Politia, femeia, prostitutia"", pe care il reproducem mai jos, este si anul in care scriitorul a fost ales membru in comitetul de conducere al Societatii Scriitorilor Romani - al carei statut de infiintare fusese votat la inceputul lunii martie a aceluiasi an.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.