Joi seara, pe soseaua Urziceni-Bucuresti, la kilometrul 40, destinul a tras cortina la ultimul concert live al Laurei Stoica.
Aflata in plina maturitate artistica, intr-un rar echilibru cu viata personala, cunoscuta si apreciata cantareata a sfarsit tragic intr-un accident absurd. Sperantele si planurile ei s-au risipit odata cu ultimele palpairi de viata din trupul zdrobit de impact.
Plecata nedrept de prea devreme dintre noi, Laura Stoica ne lasa mostenire cantecul sau si bucuria ei de a fi trait o viata prea scurta pentru cate ar fi avut de spus. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
Cunoscuta interpreta de muzica pop-rock Laura Stoica si logodnicul acesteia, Cristian Margescu, si-au pierdut viata, joi seara, in jurul orei 21.30, intr-un tragic accident rutier, petrecut pe DN 2 Bucuresti - Urziceni, in zona localitatii Sinesti, judetul Ialomita. Ei se intorceau de la un spectacol organizat de Primaria Urziceni.
Masina in care se afla Laura Stoica si Cristian Margescu a fost izbita frontal de o Dacia Papuc condusa de tanarul Ionel Viorel Duia. In conditii necunoscute, autoutilitara a intrat pe contrasens, izbind frontal autoturismul Renault Clio condus de Cristian Margescu. Laura Stoica avea 39 de ani si era insarcinata in luna a treia. Cristian Margescu avea 36 de ani. Trupurile lor neinsufletite aflate la morga Spitalului din Urziceni au fost aduse de familii in Capitala, dupa ce s-a efectuat autopsia, in cursul zilei de vineri.
Laura Stoica a participat, joi, la un spectacol dedicat femeilor ce a fost organizat de Primaria Urziceni, la Centrul Cultural din localitate. Primaria facuse contract cu Teatrul de Revista din Ploiesti unde era si Laura angajata, dar pe lista initiala era trecut Daniel Iordachioaie. Organizatorii spun ca acesta a anuntat ca are un examen si nu poate ajunge la spectacol. Atunci, Teatrul a hotarat sa o trimita pe Laura Stoica la acel spectacol.
Singurul supravietuitor al accidentului este tatal soferului Daciei, Nicusor Duia, care a suferit mai multe fracturi dar se afla acum in afara oricarui pericol la Spitalul de Urgenta Floreasca. Duia este audiat de politistii care ancheteaza imprejurarile in care s-a produs tragedia, fiind singurul supravietuitor al accidentului.
Din primele cercetari ale politistilor a reiesit ca Ionel Viorel Duia ar fi adormit la volan. Viteza cu care rulau cele doua masini va fi stabilita in urma unei expertize tehnice a autovehiculelor. Ionel Viorel Duia, soferul Daciei Papuc care a intrat frontal, joi noaptea, in Renault-ul condus de Cristian Margescu, logodnicul Laurei Stoica, este fiul unei familii de rromi din comuna vranceana Slobozia Bradului. El si tatal sau, Duia Nicusor se intorceau de la Bucuresti unde vandusera fier vechi.
Nicusor Duia (42 ani), care a supravietuit impactului, avea cinci copii. Ionel Viorel Duia, de 22 de ani, si-a pierdut viata in urma accidentului de joi noaptea. Nicusor Duia a fost adus in jurul orelor 22.30 la Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti.
Subcomisarul Daniela Salaoru, din cadrul Inspectoratului Poilitei Judetului Ialomita, a declarat ca soferul unei Dacii papuc care mergea dinspre Bucuresti spre Urziceni a intrat pe contrasens si a lovit in plin autoturismul Renault Clio in care se aflau Cristian Margescu, si Laura Stoica. Masina era condusa de Margescu, iar trei ocupanti ai celor doua masini au murit pe loc.
Politia inca nu a determinat clar imprejurarile producerii acestui accident, fiind inca interogati si cautati martori oculari. Se cunoaste doar ca traficul era redus, carosabilul uscat si ca accidentul s-a produs intr-o curba usoara. Autoutilitara implicata in impact era condusa de un tanar de 22 de ani, din comuna Sloboz ia Bradului, judetul Vrancea, care, in conditii necunoscute ar fi intrat pe contrasens, izbind frontal autoturismul Renault Clio.

A ars ca Focul si s-a dus, Actor grabit, la Domnul...
Accidentul in care a pierit Laura Stoica ar trebui (dar n-o va face, caci asa suntem noi, romanii) sa ne aminteasca ca pe soselele Romaniei se circula prost si mai ales agresiv, iar carnetul de conducere este nu o data eliberat prea usor... Dar asta e alta poveste.
Am cunoscut-o foarte bine pe Laura, ca pe toti cei din generatia ei, afirmata la sfarsitul anilor ‘80 si impusa imediat dupa ‘89. Intre 1987-1989 am prezentat-o la o sumedenie de concursuri pentru amatori, unde sa nu va inchipuiti ca lua neaparat Marele premiu! Mai mult de atat: fata aceasta atat de naturala, de deschisa, venita din Targoviste (unde a studiat si canto... clasic!), a fost respinsa de cateva ori, in cea perioada, de ciudatele jurii de preselectie de la Mamaia! A reusit accesul in finala abia la prima editie fara oprelisti, in 1990, fiind incadrata pe podium de Adrian Enache si Alina Perletta Toma (acum in Italia). Era atat de fericita! Celebrul jurnalist italian Mario Luzzato Fegiz a scris atunci elogios despre ea in "Corriere della sera", anticipandu-i o frumoasa cariera. Si asa a fost, din pacate cu un drum curmat mult prea devreme. In afara de melodia "Da, Doamne, cantec!" a lui Viorel Gavrila, hit-urile sale n-au fost numeroase, nefiind ceea ce se cheama o cantareata comerciala: "Un actor grabit" de Bogdan Cristinoiu (si el acum pe undeva prin SUA, am inteles) sau "Focul", la care Laura era co-autoare. Pentru ca in ultima vreme aceasta artista tenace, serioasa, ambitioasa, isi construise cu migala un drum propriu, axat pe maniera pop-rock: avea formatie, compunea si scria versuri, era actrita si cantareata la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti, dupa ce absolvise o facultate de teatru. Era mai degraba un lup (sau o lupoaica?) singuratic si insingurat, in cautarea fericirii si a echilibrului: fusese casatorita, avusese relatii din care incercase sa-si construiasa un nou camin, dar mai ales, la apropierea granitei fatidice (pentru o artista, dar si pentru o femeie) de 40 de ani isi dorea cu ardoare un copil. Si tocmai cand acest vis i se implinise (urma sa nasca in septembrie), viata i-a fost curmata atat de tragic si nedrept. Cate drumuri n-am facut prin tara, la spectacole, cu Dacia mea, cate povesti am depanat si cate au mai ramas nerostite... Domnul i-a ascultat ruga si i-a dat Cantec, dar Laura Stoica a uitat sa-L mai roage ceva: sa n-o ia la El tocmai acum, cand era, in sfarsit, fericita...

Ovidiu Komornyik: "Ne pregateam impreuna pentru Festivalul Mamaia, inca din 1986"
Simt o durere imensa in suflet. Am debutat impreuna la Mamaia in 1990. Si tin minte ca ne pregateam impreuna din 1986. In momentul care am fost acceptati din 410 de interpreti sa participam la festivalul Mamaia am sarbatorit cu o sticla de lichior Havana. Drumurile noastre s-au intalnit de foarte multe ori, legandu-ne o prietenie solida. Ultima oara cand am vorbit a fost de sarbatori cand ne-am felicitat. Logodnicul ei, Cristi, era un baiat minunat si alaturi de el isi gasise echilibrul. Nu stiu, pur si simplu, cred ca viata e atat de cruda si nedreapta. Erau prea tineri...."

Florin Ionescu: "Nu am decat amintiri placute despre Laura"
"Nu pot sa spun decat ca sunt atat eu, cat si colegii de breasla, socati de tot ceea ce s-a intamplat. Parca nimeni nu vrea sa creada. Am cunoscut-o pe Laura cu multi ani in urma si nu am decat amintiri placute. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!"

Adrian Enache: "Eu inca mai astept sa mai cant pe scena cu ea..."
"Nu-mi vine sa cred ca Laura nu mai este; sunt mut de durere si acum. Eu si Laura ne-am lansat carierele impreuna, la Mamaia, in ‘90, cand ea a luat Trofeul, iar eu locul al II-lea. Pe parcursul anilor ne-am reintalnit, in anul 2000 Titus Munteanu ne-a organizat un recital comun. Dupa spectacolul de la Urziceni am vorbit la telefon cu Viorel Gavrila si am salutat-o si pe Laura, prin intermediul lui. Dupa o ora m-a sunat el si am aflat. Eu inca mai cred ca e un vis urat. Poate acum se trezesc si cei care promoveaza kitsch-ul; vocile mari sunt uitate. Chiar azi am primit un sms de la niste tineri care mi-au spus ca au auzit-o pe Laura pentru prima oara la un post de radio particular. Pana acum, nu se potrivea cu target-ul radioului. Cert este ca Laura Stoica exista si va exista intotdeauna. Eu inca mai astept sa mai cant pe scena cu ea..."

Silvia Dumitrescu: "Ultima dorinta a ei a fost sa-si intemeieze o familie"
"Sunt foarte socata; nu ma pot obisnui cu ideea. In ultimele ore nici macar n-am dormit... Imi pare rau ca mass-media de-abia acum este interesata de ea; cat a fost in viata, foarte putini dintre cei care ma suna acum au abordat-o... Eu am fost una dintre prietenele ei si pot sa spun ca Laura a suferit foarte mult din cauza faptului ca ea si colegii ei au fost marginalizati. Eu vorbesc acum in numele sau. Ultima ei dorinta a fost sa-si intemeieze o familie; probabil ca familia ar fi fost o implinire a vietii ei. Laura s-a luptat ca piesele de pe ultimul ei disc sa fie promovate. A fost foarte ambitioasa si luptatoare si n-a fost ajutata de nimeni, de oameni cu bani sau ceva de genul acesta. O fata ca Laura a trebuit sa moara ca lumea sa-si dea seama ca a fost cea mai buna voce pop-rock a Romaniei".

Viorel Gavrila: "A fost o profesionista adevarata si a dovedit ca isi merita locul"
"E o mare pierdere pentru muzica noastra; ma leaga foarte multe amintiri de Laura. Am fost martor la inceputurile ei artistice, la Teatrul din Ploiesti, unde lucram impreuna. Chiar acum cateva zile, vorbeam despre programul teatrului. De altfel, pusesem la cale numeroase proiecte muzicale. A fost o profesionista adevarata si a dovedit ca isi merita locul. Ma simt emotionat cu atat mai mult cu cat eu i-am compus melodia cu care a castigat Festivalul Mamaia in 1990, "Da, Doamne, cantec!".

Daniela Raduica: "Imi spunea ca degeaba conduci prudent, ca poate intra altcineva cu masina in tine"
"Sunt mai mult decat socata, cu atat mai mult cu cat trebuia sa ma aflu si eu in masina cu ea. Insa, am fost invitata la un spectacol in Craiova pe 8 martie. Obisnuiam sa mergem impreuna cu masina pentru ca aveam foarte multe spectacole in aceleasi locuri. Ne cunoastem din ‘93, de pe vremea cand cantam amandoua la "Melody". Sunt socata si parca tot imi zic ca este o gluma proasta. Ironic este ca deseori imi spunea ca degeaba conduci prudent, ca poate intra altcineva cu masina in tine".