Eu unul inteleg gesturile (pentru unii doar curioase, pentru altii de-a dreptul disperate) din ultimul timp ale lui Adrian Nastase. Pai sa ne gandim putin: sa provii dintr-o familie simpla, dar cinstita, din Tartasesti, sa fii un elev stralucit (chiar cu un interesant, desi trecator puseu poetic), un student exceptional (a terminat Dreptul cu 10 pe linie), sa te insori cu o fata fermecatoare din noua burghezie proletara, sa scrii articole de specialitate incercand cat de cat sa dai - desi era imposibil - un fundament teoretic balbelor tovarasului Nicolae Ceausescu, sa te atasezi cu eleganta, in pulovere Shetland si costume Armani, Revolutiunii, sa ajungi in scurt timp ministru de Externe, lider al celui mai mare partid din tara, prim-ministru, colectionar de arta si case, sa mananci biftec tartar cu Tony Blair si inghetata cu Berlusconi, sa fii intr-o duminica pe la orele 14 presedintele Romaniei, iar pe la orele 20 sa vina pe turnanta un zapacit si sa treaca primul linia de sosire la Cotroceni, sa-l debarci pe batranul bolsevic din fruntea partidului si in final sa te trezesti pe locul doi, in spatele tot unui fiu de nomenclaturist, sa stai in jiltul de sef al Camerei Deputatilor, ca dupa toate astea niste mucosi de procurori, pe care in alte conditii nu i-ai primi nici in hol, descultati, sa aiba tupeul de a vrea sa-si vare nasul prin toate colectiile si dupa toate ramele tale - care om, fie el arogant, ar sta cu mainile in san in fata atator presiuni, care fiinta n-ar reactiona? Iar reactiile Domniei-Sale - pornind tocmai de la cele descrise mai sus - sunt absolut normale.
Pentru ca noi nu traim deocamdata intr-un stat de drept, ci intr-unul in care inca nu s-a uitat ca unii trebuie sa stea in pozitie de drepti, iar ceilalti sa comande.