Dl Emil Boc – secondat de multi altii – se straduieste sa ne convinga ca intreg raul cuibarit in viata noastra politica va disparea de la sine daca, in locul actualului vot pe liste, am institui votul uninominal.
Cu alte cuvinte, domnia sa crede ca tot ceea ce n-au putut sa faca partidele (structuri organizate, cu instante de control, alegeri interne etc.), si anume selectia unor candidati onesti si pregatiti, va face, ba chiar cu mare usurinta, electoratul. Electoratul acesta romanesc, ametit de 16 ani de palavre si vorbe late, de hotie si dezinformare atent organizata, de saracie si de-culturalizare!
Il informez pe dl Boc ca, daca ar candida, pe baza votului uninominal, impotriva oricaruia dintre manelistii nostri fruntasi, in oricare circumscriptie electorala a Romaniei, ar fi un ilustru perdant. Pentru ca nici un om serios nu mai poate crede ca electoratul, dupa acesti 16 ani de politica si societate tip Bangladesh, mai are cu adevarat un criteriu valoric apt sa distinga intre doi sau mai multi candidati, pe care propaganda ii prezinta ca pe niste lampadofori ai natiei. Ideea votului uninominal se sprijina pe minciuna – foarte periculoasa, in opinia mea – ca partidele constituie raul fundamental, in timp ce o analiza lucida ar arata ca o democratie fara parti (a caror expresie politica e partidul) e imposibila.
E la fel de iluzorie si ideea ca, in cazul votului uninominal, influenta partidelor – adica a structurilor de tip mafiot, conform indignarii dlui Boc – ar scadea. Cum nu se poate mai fals! Hai sa fim seriosi: cine are bani pentru o campanie electorala? Si cine si-ar asuma riscul de a arunca in campanie candidatii care au acesti bani? In realitate, si in cazul votului uninominal, tot partidele vor fi cele care decid cine candideaza si unde. Intr-o atare situatie, ne-am trezi in conjunctura, nedorita de nimeni, a unei totale subordonari a candidatului fata de partidul care ii pune la dispozitie mijloacele de campanie, in locul echilibrului – fragil, precar, totusi: echilibru – de pana acum.
Promotorii votului uninominal ne mai aburesc cu o alta inchipuire. Anume, aceea ca alegatorii au o reala posibilitate de a cunoaste un candidat. In realitate, cazurile din istoria Romaniei si a altor democratii trecute prin experienta votului uninominal atesta ca, dimpotriva, ii este mai usor cetateanului sa evalueze global valoarea politica a unei liste, decat sa cunoasca in profunzime un candidat. Mai mult decat atat: intrucat Constitutia nu permite ingradiri ale dreptului de a fi ales, votul uninominal va duce la situatii in care, intr-o circumscriptie din Caras-Severin se va prezenta un candidat din Piatra-Neamt, pe care aparatul de campanie (platit, cum spuneam mai sus, de catre partidul, acum, perfect camuflat) il va promova in fata alegatorilor. Ce pot sti acestia despre el? Haosul valoric ar bulversa complet viata politica. Aceasta situatie este limitata, de facto, prin sistemul listei, pe care patrund tot mai greu oameni impusi de la centru.
In fapt, impunerea votului uninominal, in acest moment politic, nu ar face decat sa consolideze pe deplin actualul „sistem ticalosit". Pentru ca s-ar alege uninominal candidatii sustinuti de aceleasi partide de pana acum, cu aceleasi structuri de conducere ca pana acum si cu aceleasi sisteme de finantare ca pana acum. In schimb, electoratului i se va inchide gura: a fost vot uninominal, de ce n-ati deschis bine ochii pe cine votati?
Fireste ca sistemul actual nu functioneaza corespunzator. De vina, insa, nu e sistemul, ci oamenii care ii dau viata si anumite reguli perverse care ii perturba buna functionare. De pilda, actuala norma de reprezentare, care duce la un Parlament aproape la fel de mare ca al Frantei, tara de trei ori mai populata si cu un PIB de vreo 25 de ori mai mare. Aceasta face ca, pe langa cei 15-20 de oameni de calitate, indispensabili functionarii in Parlament, partidele sa introduca sute de nulitati si clienti politici. Perpetuata in timp, sistema (cum zicea Caragiale) ne-a lasat fara clasa politica. Si ganditi-va ca „tinerii politicieni" sunt „formati" de aceasta clasa politica!
In schimb, o norma restransa de reprezentare – cate un senator si doi deputati de fiecare judet – ar obliga partidele sa renunte aproape in totalitate la nulitati si clientela. Cu 20% din voturi, n-ar mai avea decat vreo 25 de oameni in Camere si, automat, ar fi constranse, spre a face fata luptei politice, sa ii selecteze pe cei mai buni. Procedeul ne-ar elibera si de o imensa patura de birocratie parazita (consilieri, secretare, oameni de serviciu, soferi s.a.m.d.), mai ales daca ar fi urmat, dupa acelasi principiu, de sus in jos, pana la nivelul comunelor. La ce ne trebuie structuri de deliberare la nivel comunal, si chiar la cel al sectoarelor din Capitala? Ca sa se inconjoare primarul de rude si de amatori de sinecuri? Sunt mii de absolventi de Drept care lancezesc in administratie, cand sistemul judiciar e in pana de magistrati. Pe care nu-i poate angaja, intrucat posturile lor... sunt arondate asa-zisei administratii!
Pe scurt: ideea votului uninominal este inca o pocnitoare, scornita de niste bagatori de seama care isi inchipuie ca daca rostesc, plini de importanta, vocabule pretioase – care, in Occident, au si sens, nu ca la noi! –, noi ne emotionam si zicem: „Ce baieti destepti!" Din pacate, cum zicea tot nenea Iancu, e... vitavercea!