Despre Wolfgang Amadeus Mozart se spune ca adora dulciurile. Astazi, la Viena poti gusta din bomboanele ce-i poarta numele.

Anul 1756, ianuarie. Salzburg. Ora opt seara... Pe lume venea viitorul geniu al muzicii - Wolfgang Amadeus Mozart. Daca despre nasterea lui stim cate ceva, ""clipa trecerii la orientul etern"" este un mister. O ipoteza vehiculata: Mozart a fost otravit de ""invidiosul Salieri"". In vremea aceea, exista chiar o butada. ""Stii, lui Mozart ii place sa bea. Dar ce bea? Cum ce? Ceea ce-i toarna Salieri!...""
IN ITALIA. Care erau preferintele culinare ale ""vrajitorului"" care a compus ""Flautul fermecat""? Cum i s-a format gustul? Din junete, impreuna cu tatal sau (pe post de impresar), a calatorit prin Europa. L-au ""tusat"" hotelurile si profesionalismul bucatarilor. Astfel, a cunoscut gustul bucatariei frantuzesti, englezesti, nemtesti, italienesti, orientale si a altora. Cel mai mult insa i-a placut in Italia. Scria, intr-o epistola, catre mama lui: ""Ma trezesc, de obicei, pe la ora 9, uneori si 10; apoi ne plimbam si la pranz mancam la restaurant. Dupa masa compun. Din nou la plimbare si... cina. Ce mancam? Peste, putina carne de pui sau o friptura ..."".
DULCIURI. Larousse-ul gastronomic mentioneaza si o delicatesa pe baza de cruditati numita ""Garnitura Mozart"". Reteta este nostima: se ia telina (afrodiziac, bineinteles!) si unt; se face un fel de piure; se taie cartofii in cubulete si se prajesc; se servesc cu o garnitura de telina.
Dar cel mai mult, ""barfeau"" contemporanii, ii placeau maestrului dulciurile. Astazi, la Viena, afli ""Mozart Kugeln"" - bomboane in ciocolata cu nuga si martipan, sau intr-o ""Konditorei"" poti savura un ""Punsch à la Mozart"" (rom cald si fructe), pe acorduri din creatiile mozartiene.