A parasit scena in momentul cel mai frumos al vietii. Soarta n-a lasat-o sa fie mama. A sustinut ultimul spectacol la Urziceni, unde, de fapt, altcineva ar fi trebuit sa cante. A facut ceea ce soarta i-a dictat! Teatrul de Revista din Ploiesti a trimis-o pe Laura Stoica la spectacolul dedicat femeilor, de la Urziceni, dupa ce Daniel Iordachioaie a anuntat ca are un examen si nu poate ajunge. Trebuia ca Laura Stoica sa se duca si sa nu se mai intoarca. Asa i-a fost scris. O masina rosie i-a luat viata, intrand pe contrasens. Ironia sortii a facut ca Laura sa pozeze, anul trecut (pentru lansarea ultimului ei album editat de TVR Media), imbracata intr-un tricou pe care era o masina rosie. Deasupra scria: ""Stop you, please!"". Opreste-te, te rog! Aceasta rugaminte i-a fost ascultata, din pacate. Timpul i s-a oprit. Pe acelasi album, Laura ne-a spus ca si-a gasit iubirea care o duce direct spre Rai: ""Doar tu ma duci direct spre Rai / Nu te voi lasa nicicand / Doar tu ma duci direct spre Rai / Am ramas cu tine in gand"". Cristian Margescu este iubitul care a condus-o in Ceruri. El avea 36 de ani. Ea, 38 de ani. Urma sa devina mama si sa scoata un nou album. Familiile indoliate si prietenii ii vor conduce pe ultimul drum pe Laura si Cristian, maine la ora 13:00. Slujba de inmormantare are loc la Cimitirul Bellu. A CANTAT TOT TIMPUL. Ce-am putea face noi? Ce-am mai putea face? S-o evocam? Ei bine, o evocam. Si? De ce nu am facut-o pana acum? Era Laura Stoica mai putin talentata, mai putin valoroasa decat acum cand, fizic, ea nu mai este? De ce a trebuit sa moara ca sa observam acest lucru? Ce taina sau ce batjocura se ascunde in fata acestei fatalitati? Ne revoltam impotriva lui Dumnezeu ca n-a aparat-o, ca a luat-o la El inaintea implinirii pamantesti totale, cand urma sa se marite, sa nasca, sa lanseze inca un album. Ca n-a lasat-o sa fie mireasa si mama. Privim incruntati la cer si ni se pare ca Dumnezeu a ucis-o pe Laura Stoica. Acest Dumnezeu nedrept este, de fapt, proiectia nimicniciei noastre. Noi am ucis-o pe Laura Stoica, in sufletul nostru, pentru ca n-am vazut-o desi era langa noi. Am preferat divertismentul si ambalajele de staniol ale show-biz-ului in locul vocii ei minunate. Si acum plangem. Sincer, fara indoiala, dar la fel de superficial ca si in nepasarea noastra fata de Laura vie. Ea a cantat tot timpul, dar n-am auzit-o decat atunci cand a tacut. Suntem irevocabil defecti si ingrati fata de darul lui Dumnezeu. Pentru ca El ne-a dat-o ca sa ne bucuram de vocea ei. Nu ne-a trebuit, nu-i asa? Atunci de ce ne revoltam ca ne-a luat-o? ""Ceea ce este inspaimantator in moarte - spunea Andre Malraux - este faptul ca face iremediabil tot ce a precedat-o."" In cazul Laurei Stoica este nepasarea noastra fata de ea. NU MAI PUTEM FACE NIMIC! Am parasit-o cu totii, si cei care eram datori s-o ascultam, si cei care eram datori s-o promovam. Dar, iata, ea nu mai are nevoie de noi. A avut, dar am lasat-o cu mana intinsa dupa un strop de recunoastere. Moartea ei e un dublu avertisment pe care, daca il vom intelege, mai mult ca sigur il vom uita maine, poimaine sau peste o jumatate de ora. GOANA DUPA FERICIRE. Cine vrea sa fie un artist adevarat, sa se pregateasca pentru o soarta asemanatoare pare sa fie primul avertisment. Nu e obligatoriu, dar se poate verifica statistic cam care a fost soarta marilor artisti: nimic in timpul vietii, celebritate dupa. Al doilea avertisment se refera la fericire. Laura a dorit foarte mult sa fie fericita. Si, cand parea ca va fi, ca o compensatie a tuturor frustrarilor indurate, Dumnezeu a luat-o la El. Si pe ea, si pe iubitul ei, si pe viitorul copil. Noi percepem doar partea tragica a accidentului. Exista insa si o fata a lucrurilor si intamplarilor pentru care nu suntem pregatiti. Alergam innebuniti dupa fericire si nu ne dam seama ca, daca dorim prea mult sa o atingem, putem ajunge in Rai. Acolo se afla acum Laura, alaturi de sotul si de copilul ei. ACEEASI REBELA. Ioana Bogdan, prietena apropiata a Laurei, spune acelasi lucru, dar cu alte cuvinte: ""Acum, cand toata media ii acorda spatii largi, sa vorbim despre artistul Laura Stoica. Am lucrat multi ani impreuna. Abia acum se dezmortesc condeiele specialistilor. Si o redescopera ca fiind cea mai mare voce a rockului romanesc. De la lansare si pana azi, Laura a fost aceeasi rebela. A avut, mereu, acelasi talent, acelasi crez muzical, aceeasi voce unica, aceeasi forta de a fi originala, acelasi tumult, aceeasi dragoste fata de public, aceeasi dorinta de a fi fericita, aceeasi discretie asupra suferintelor ei sufletesti, aceeasi personalitate. N-a fost mai talentata in anii a€™90 si mai putin astazi! De un an revenise pe scena, visele din adolescenta i se indeplinisera in sfarsit! Lucra febril, pregatea un alt album, intalnise iubirea visata, se pregatea sa aiba un copil. Destinul a avut insa alte socoteli..."" ULTIMA DATA
""Intamplare?! Destin?! De Pasti urma sa lansam un al doilea extras pe single al Laurei Stoica - «E Rai» - o piesa compusa de ea. Ne gandeam sa reeditam albumul «S-a schimbat» si sa includem si cateva piese noi. Mi-a spus odata ca nimic nu o face mai fericita decat sa fie din nou pe scena, sa cante, sa daruiasca ... De cand l-a cunoscut pe Cristi... muzica ei era alta! Nu pot sa cred ca de 1 Martie ne-am luat «la revedere» pentru ultima data... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!"" - Andrei Enescu, director TVR Media SUPRAVIETUITORUL NU-SI AMINTESTE ABSOLUT NIMIC