Pirateria drepturilor de autor

In timp ce in Parlamentul de la Bucuresti intra pe ordinea de zi proiecte de lege despre plantarea pomilor fructiferi pe marginea soselelor, la Paris se dezbate aprins o noua lege privitoare la drepturile de autor si cele conexe acestora.
Subiectul de disputa nu e situatia drepturilor deja identificate si clasificate legal (desi e luata in discutie si perioada in care anumite categorii de autori pastreaza dreptul de exploatare a creatiilor si inventiilor), ceea ce inflameaza spiritele franceze e asa-numita licenta globala, portita de scapare pentru utilizatorii de Internet care tin sa-si pastreze dreptul de a descarca muzica, filme sau programe, in forme tratate legal ca fiind copii private. Ei bine, dupa suspendarea, pe 21 decembrie, a dezbaterilor din Parlamentul francez, la cererea Guvernului, acesta din urma a decis sa renunte la legiferarea licentei globale (o singura taxa, platita unui organism care asigura, pe urma, redistribuirea catre detinatorii respectivelor drepturi de autor) si sa incrimineze drastic copierea de pe Internet.
S-o luam incetisor. Notiunea de copie privata a mai aparut recent in viata romanilor, in relatie cu multiplicarea de carte. Inainte de asta, cei care cumpara, de pilda, DVD-uri si citesc avertizarile care insotesc inregistrarea puteau afla, astfel, ca se gasesc in posesia unei copii destinate uzului personal, care nu poate fi prezentata in public ori inchiriata. DVD-urile acestea nu sunt, totusi, copii private propriu-zise; caci copiile private presupun multiplicarea in versiune unica (nu in serie autorizata de producator) a unui material supus legii drepturilor de autor.
Copie privata e, de exemplu, o carte trasa la xerox, pe care o poate face oricine (ceea ce e mai greu cu DVD-urile, pentru care exista sisteme de protectie, chit ca ele sunt departe de a fi infailibile). Editurile pierd, astfel, sume importante de bani, motiv pentru care, in Occident, se incearca din greu controlarea domeniului: casele editoriale incep sa concureze xerox-ul oferind ele insele copii private, autorizate, in conditii grafice superioare, cu durata de viata mai mare, la un pret mai ridicat, e adevarat, dar sub costul cartii propriu-zise.
Dar cand vine vorba de materiale al caror suport e, din start, unul digital, copierea devine mai rapida, mai ieftina si de lunga durata. Indiferent cate strategii de protectie au pus in miscare producatorii, la scurt timp au aparut si mecanismele de dezactivare a lor, iar situatia tinde sa devina critica. (Daca va aduceti aminte, la Oscarurile de anul asta unul dintre invitati a facut o pledoarie pentru functia de socializare a cinematografului, pentru forma unica de inter-relationare umana pe care o are vizionarea unui film intr-o sala de cinema; ei bine, ceea ce ati ascultat, de fapt, n-a fost o pledoarie, ci un strigat de disperare al industriei cinematografice, confruntata cu scaderea incasarilor din distributie din cauza pirateriei.) N-ai cum te bate cu practica copierii din mana in mana, n-ai cum urmari acest traseu al informatiei. Poti s-o faci cand e vorba de descarcari de pe Internet, dar nici asta nu e eficient. Oamenii secolului XXI prefera sa aiba propriul exemplar al celui mai recent film sau album, de multe ori inainte sa apara propriu-zis pe piata, si sa-l vada/ asculte in propria casa. Tot ce-ti ramane de facut e sa-i tentezi curiozitatea: DVD-urile apar pe zi ce trece cu mai multe bonusuri, interviuri cu artisti, imagini inedite etc.; macar pentru asta sa dea si privitorul bani.
Realitatea e ca, in "era reproducerii mecanice" (Walter Benjamin) si, mai ales, digitale, accesul la informatie e aproape imposibil de controlat; oricat ar incerca autoritatile si autorii sa legifereze si limiteze acest acces, tehnologia exista, se perfectioneaza si se simplifica pe zi ce trece, iar asta face inevitabil parte din tipul de societate in care traim. De aceea, lumea creatorilor de programe informatice a renuntat, intr-o anumita masura si in anumite cazuri, la protectia prin "copyright" a inventiilor din domeniu: a inventat sistemul "open source", care permite accesul utilizatorilor la algoritmul de scriere al unora dintre programe (sau la cel mai nou "track" - unul din "single"-urile de pe noul album Pearl Jam se poate descarca gratuit de pe Internet). Ceilalti - de la editori la producatori de muzica si film -, destul de realisti sa nu incerce sa se bata cu tentatiile copierii, incearca sa scoata barem niste bani din asta, legalizand copia privata.
Francezii prefera s-o scoata in afara legii, sub titulatura, incetatenita, de piraterie. Dupa 50 de ani de blocaj informational, in Romania se pirateaza legal si cu frenezie.

---

Despre autor: