Cine priveste la aceasta ora Romania constata o paruiala generala, in care toti sunt impotriva tuturor: PNL contra PD (si invers), coalitia contra Opozitiei (dar si contra coalitiei), Macovei contra Parlamentului (si viceversa), presedintele contra premierului (si reciproca), judecatorii contra presedintelui (si invers) si tot asa inainte, pana la imaginea bulversanta, de la Galati, unde jandarmii au fost contra pensionarilor! E un talmes-balmes aiuritor, care risca sa ne impinga in haos, atata timp cat institutiile statului si degringolada formatiunilor politice semnaleaza pierderi rapide de credibilitate intr-un moment decisiv pentru admiterea noastra in UE. Ploua cu diversiuni de tot felul si cu atatea lovituri pe principalele directii, incat devine deja imposibil de crezut ca toata nebunia ar fi provocata doar de show-ul bataliei cu coruptia, cum se vede la suprafata. Aceasta e, insa, numai perdeaua de fum, dar cine priveste atent va observa ca inclusiv in interiorul justitiei se dau atatea batalii crancene pentru respectarea riguroasa a legii si a inamovibilitatii judecatorilor, incat suspiciunea presiunilor si a tendintelor de a ne intoarce la statul de tip politienesc sunt invocate. Culmea e insa ca tocmai seful statului, banuit sau acuzat direct ca ar dirija din umbra aceast scenariu, a devenit el insusi tinta unor asemenea diversiuni, drept care cererea pe care a adresat-o ieri CSM-ului, de a trimite sesizarea AMR la Curtea Constitutionala, e binevenita. Chiar trebuie sa ne lamurim unde incep presiunile si pana unde pot merge, ce are voie sa spuna seful statului si ce nu, tocmai din perspectiva prerogativelor sale constitutionale. Tine el mai mult cu procurorii decat cu judecatorii? Nu cred, dar daca acest lucru provine de la vesnicul repros ca nu i-a schimbat pe Botos si nici pe sefii serviciilor secrete, premisa este total gresita. Abia daca i-ar fi schimbat s-ar fi spus ca Basescu si-a adus oamenii lui in aceste functii-cheie, anume ca sa preseze Parchetul General si sa-si subordoneze serviciile! Asa, insa, s-a acreditat ideea ca ar fi facut echipa cu Botos, contra tandemului Macovei-Morar, apoi ca ar fi cerut el insusi secretizarea proiectului aberant al serviciilor sau ca s-ar afla la originea ultimei gogomanii, care ar vrea sa reinvie „Legea 18", a ilicitului. Ni se servesc astfel, pe banda rulanta, argumentele unui Basescu care ar fi deasupra legii si care se viseaza dictator, dar daca observam ca tocmai asupra lui se abat criticile politicienilor, ale presei, judecatorilor si chiar ale fostilor aliati, ar trebui sa ne intrebam daca seful statului, unanim etichetat drept un politician abil, chiar poate fi atat de inconstient incat sa-si asume imensul risc de a fi acuzat de torpilarea statului democratic? Exclus sau, cel putin, eu refuz sa cred, iar asta tocmai pentru ca s-au inlantuit deja prea multe „intamplari ciudate", care-i sunt flagrant potrivnice. El o fi dirijat dosarul Guru, care ne-a facut de ras in Europa, prin acordarea acelui azil politic care a ridicat un mare semn de intrebare asupra democratiei romanesti?
Tot el sa fi cerut si inculparea ziaristilor pentru detinerea unor secrete militare, atragand proteste internationale, inclusiv de la OSCE? Sau oare el a conceput proiectul de statut pentru serviciile secrete? Basescu sa fi aruncat pe piata bomba cu atacurile americane lansate de pe teritoriul Romaniei, fara sa ni se ceara parerea? El a aranjat scandalul cu Fundatia Gojdu si tot el pregateste Declaratia de autonomie a secuilor, anuntata pentru saptamana viitoare?! Sa fim seriosi si sa constatam evidentele! Bunaoara, astept cu reala curiozitate publicarea acelei stenograme de la sedinta CSAT, pe care presedintele i-o promitea premierului, ca sa vedem cum au stat lucrurile, de fapt. Cum astept sa rascoleasca putin si afacerea Gojdu, in care ministrul Ungureanu pare sa fi avut o initiativa cel putin ciudata, in culise vorbindu-se chiar de un raport al sau. Iar in privinta „autonomiei secuilor", seful statului s-a pronuntat deja, ferm si sever, adica exact asa cum se cuvenea s-o si faca. Or, daca privim lucrurile lucid si realist, fara partizanate sau adversitati, cred ca suita diversiunilor din ultima vreme trebuie vazuta dincolo de aparenta revanselor si ambitiilor politice si iesirilor marinaresti ale lui Traian Basescu. N-am nici cea mai mica indoiala ca vrea sa-si construiasca un partid prezidential, e deja clar, se vede cu ochiul liber, dar asta e cu totul altceva. In schimb, nu realizeaza nimeni ca diversiunile indreptate din diferite alte directii spre institutiile statului de drept - incepand chiar cu asaltul asupra Parlamentului, CSM-ului, serviciilor secrete si chiar Curtii Constitutionale tintesc, implicit, in seful statului si chiar dincolo de capul sau! E de notorietate ca n-am fost si nu sunt fanul lui Traian Basescu, dar felul in care se aglomereaza atatea lucruri ciudate in acest moment ma obliga si ne obliga sa deschidem ochii mari. Sa nu uitam, repet, ca ne aflam in ultima linie dreapta pentru integrare si ca tocmai acum tara e intoarsa pe dos, din economic in politic, din justitie in Parlament, si din serviciile secrete in armata! Iar peste toate mai apar si strania diversiune a medicamentelor "pe reteta", revolta pensionarilor de la Galati si, mai ales, proclamatia de autonomie a secuilor, prefatata deja de batalia pentru pretentii absurde in Legea minoritatilor. Fereasca Dumnezeu de un nou Tg. Mures, moment dramatic care incepuse cam tot asa, pentru a ajunge la drama lui Mihaila Cofariu! Or, iata, lucrurile se precipita, in contextul viermuielilor politice, al rafuielilor dintre putere si opozitie, ba si intre partidele de la guvernare si chiar cele din alianta, trecand prin lupta cu coruptia, stampilata ca santaj si razbunare. La capatul liniei, insa, ma tem ca ar trebui sa ne intrebam cine ar vrea cu adevarat sa intram in UE si cui nu i-ar conveni, cine se teme de Romania admisa la 1 ianuarie 2007 si ce jocuri s-ar deranja, in conditiile in care mai suntem si asezati pe axa, de unde, chipurile, se vor lansa atacuri catre toate zarile? Paruiala generala miroase a diversiune de mari proportii, nu credeti?!