In avionul care ne aducea de la Viena catre Bucuresti, duminica 5 martie, si noi am citit in cotidianul "Die Presse" un interviu care ocupa trei sferturi din pagina a 8-a, intitulat Rumänien wie ein neues Bundesland, ceea ce tradus corect in romaneste ar insemna "Romania precum un nou Land Federal".
Titlul era o extrapolare din unul din raspunsurile ministrului de Externe al Romaniei la intrebarile ziaristului Wieland Schneider. Aveam - citind reflectiile filosofice ale acelui etern copil vorbitor de limba engleza imbracat mereu ca un baiat mare si care si-a descoperit vocatia politica liberala cand i s-a fluturat in fata ochilor catifeaua unui fotoliu in Guvernul alcatuit in mare graba in decembrie 2004 - toate motivele sa ramanem stupefiati de excesul de locvacitate al intervievatului. N-am facut-o, doarece nu ne ciocneam pentru prima data cu ispravile verbale ale juvenilului campion al banalitatii deghizate in eleganta modern-tehnocrata. In situatii similare, Mamitica ii corecta rapid Domnului Goe tirul verbal. Prin Mamitica, in cazul de fata ar fi de inteles fie primul-ministru, fie Presedintele Basescu, responsabilul suprem al politicilor externe ale Tarii. Am intrebuintat pluralul ("politicilor") deoarece se pare, cum reiese si din unele din declaratiile facute atat ziarului citat, cat si altor publicatii, in alte ocazii, de catre ministrul Ungureanu, ca ele sunt mai multe: politica de independenta (in raport cu Rusia si cu altii), politica de integrare (in raport cu UE), politica Axei (in raport cu SUA si Marea Britanie), politica transformarii Romaniei in Land in raport cu Austria), politica acceptarii ideii ca unele judete ale Romaniei fac parte din alte regiuni ale altor tari (in raport cu Italia) s.a.m.d.
Noi ne propusesem, duminica 5 martie, sa-l tragem de urechi pe inglejul nostru astazi, joi, cand ne venea randul sa scriem insemnarile din aceasta rubrica. Ne-au luat-o inainte redactorii de la "Ziua" care, marti 7, l-au terfelit zdravan pe Razvan Ungureanu, exact pentru gafa de neiertat, facuta in raport cu propria tara. In vremuri normale, sub guvernari normale, obsedate de arestarea tamplariilor dintr-o casa opulenta din Strada Zambaccian, cineva i-ar fi solicitat zambitorului Razvan Ungureanu sa salute din mers cladirea din strada Modrogan si sa se intoarca la studiile sale istorice adorate. Faptul ca se "externeaza" un sindrom chezaro-craiesc al titularului portofoliului Externelor, nu ne mira. Colaboratorii luminati ai acestuia au avut in ultimii ani iesiri publice asemanatoare. Periodic, unul dintre consulii onorifici cei mai frecventati de autoritatile romane in miscare pe meleagurile italiene a impanzit presa din Peninsula cu declaratii publicate sub titluri de o schioapa de genul: "Timisoara, a opta provincie a regiunii Veneto", "Bucurestiul, sucursala a orasului Treviso" etc., etc.
Afirmatii de genul celor de mai sus ar putea fi tratate drept stupide daca ar proveni, sa spunem, de la un producator de pantofi a carui familiaritate cu obiectivele diplomatiei tarii care i-a acordat titlul onorific consular lasa de dorit: ele nu pot insa sa nu ne ingrijoreze cand provin chiar de la seful unei diplomatii nationale, a unui stat care nici la propriu si nici la figurat nu poate aspira la rolul de Land Federal al Austriei. Daca domnul Ungureanu anticipeaza istorii viitoare, ar fi bine sa-si comunice opiniile sefului Guvernului. Daca sufera de sindromul lipsei autoritatii imperiale, credem ca singurul antidot rezonabil ar fi prezentarea demisiei.