La sedinta de bilant a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din 20 februarie 2006, Traian Basescu a lansat un atac dur la adresa judecatorilor denuntandu-i ca fiind corupti.
Domnul presedinte isi justifica interventiile sale zbanghii prin dreptul sau de cetatean la a avea si mai ales la a exprima o opinie.
Asertiunea sa despre judecatorii corupti ar putea fi interpretata drept parerea Mitei Baston ajunsa presedinte prin vot direct si universal. Pentru ca propozitiile apodictice si mai ales generalizante sunt apanajul mahalagioaicelor cu pretentii din satira lui Caragiale. Ele sunt gata sa declare, iesite la gard in halat si tarlici: Barbatii e rai sau Iubirea e un lucru foarte mare.
In contextul din 20 februarie, declaratia lui Traian Basescu nu exprima insa o simpla parere, trecuta prin capul domniei sale ca umbra unei melancolii prin privirile poetului inamorat.
Exprima un interes. Un crancen interes. Unul de ordin general mai intai.
Sa ii scarpine pe burta pe procurorii deveniti rapid armata de manevra a lui Traian Basescu in cruciada de stalcire in batai a statului de drept, asa cum minerii fusesera armata lui Ion Iliescu in aceleasi scopuri. Nu intamplator, compromiterea imaginii judecatorilor s-a facut in contextul deplangerii procurorilor. Care procurori, vezi Doamne!, isi vad mareata lor truda spulberata de un judecator. Nu era doar o incurajare a procurorilor de a comite abuzuri. Era si o favorizare a abuzurilor acestora prin tentativa, evidenta, de a intimida judecatorii.
Un interes de ordin particular mai apoi.
Judecatorii erau cei care, in 16 februarie, se opusesera, aplicand legea, obsesiei lui Traian Basescu de a-l vedea pe dusmanul sau de moarte, Dinu Patriciu, varat la zdup, dupa ce, in prealabil, ar fi ajuns muritor de foame. Pentru ca - se stie - Traian Basescu nu iarta pe cei care nu iau pozitie de drepti si cand chipul domniei sale le apare in vis.
Pe 24 februarie urma sa se judece din nou cererea de arestare preventiva a lui Dinu Patriciu. Denuntarea judecatorilor drept corupti reprezenta astfel si o formula de intimidare a magistratilor care erau chemati sa dezbata dosarul.
Iesirea iresponsabila a celui ales tocmai pentru a asigura suprematia statului de drept si-a aratat rapid efectele. La judecarea cererii de arestare preventiva a celor doi americani, magistratii au inceput sa se recuze in chip dramatic. Explicabil: cine si-ar dori sa devina tinta unei campanii de compromitere doar pentru ca a vrut
sa-si faca meseria in chip cinstit?! Alarmati de primejdia in care se afla judecatorii, 1.200 de magistrati au cerut CSM sa ia atitudine.
Contrazis public, lui Traian Basescu i-a sarit tandara. Si cand ii sare tandara, domnia sa are la dispozitie, din bogata-i experienta din porturile de tranzit, doua modalitati:
a) sa dea un cap in gura celui care a cutezat sa-l contrazica;
b) sa dea din gura impotriva celui care l-a contrazis.
Fiind vorba de 1.200 de persoane, prima modalitate s-a dovedit inaplicabila in practica. Oricat de Traian cel Mare o fi domnul presedinte, e greu de crezut ca poate da un cap in gura la 1.200 de judecatori raspanditi in toata tara.
A preferat astfel cea de a doua formula. Sa dea din gura.
Drept pentru care joi, 9 martie, s-a asezat in capul mesei la sedinta CSM si, tragand cu
ochiul, sa vada daca e transmis in direct de televiziunile cu datorii la stat, s-a lansat intr-un nou atac impotriva magistratilor care, cica, ar judeca stramb.
De astadata, domnia sa a gasit ragazul sa-si argumenteze asertiunea.
Asadar, pe ce se bazeaza Traian Basescu sustinand ca instantele de judecata dau sentinte nedrepte?
Pe faptul ca primeste la Cotroceni mii de petitii in care semnatarii se plang de sentintele primite in procesele la care au fost parte.
Domnule presedinte,
Orice proces are doua parti. Fiecare din ele crede ca are dreptate. Din nenorocire, cu exceptia cazului din fabula, in istoria omenirii, de la maimuta pana la Bill Gates, nu s-a intamplat ca un judecator sa dea dreptate ambelor parti. Nu poate.
De aceea, dupa un proces, va fi totdeauna o parte multumita si una nemultumita. Partea care a castigat e convinsa ca judecatorul a fost corect. Partea care l-a pierdut e convinsa ca judecatorul a gresit, ca a fost cumparat, ca e corupt etc. etc.
In consecinta: Partea care l-a castigat merge sa bea o bere. Fericita. Partea care l-a pierdut, se asaza la masa si va trimite dumneavoastra o petitie in care se plange ca Justitia i-a facut o nedreptate.
Iar dumneavoastra dati buzna pe televizoare si declarati ca judecatorii sunt corupti!