Reinventarea eticului

Toata aceasta ofensiva, impusa si intretinuta de oficialitati si actuala administratie, aduce in stricta actualitate publica, chestiuni grave si de fond ale vietii sociale si politice ale societatii romanesti. Dincolo de cazurile concrete vizate, dar si dincoace de clivajul care exista intre elita politica a tarii si marea masa de cetateni romani. Care nu stiu sau ignora aceasta "putere a celor fara putere", cum extrem de sugestiv se adresa Vaclav Havel poporului sau, in cautarea de a gasi cai pentru a iesi din marasmul comunist. Efortul pe care actuala administratie, calauzita de bune intentii, dar si impinsa de la spate de exigentele solicitate de dosarul admiterii in Uniunea Europeana - visul si cosmarul tuturor, demnitari sau pensionari ("Cu noi ce-o sa se intample?") - pot da roade reale daca se (re?)stabileste increderea intre cetatean si administratie, intre organele statului si omul de pe strada. O teribila neincredere, alimentata prin secole si atingand apogeul in mecanismul totalitar comunist, intre partile componente ale societatii romanesti face greu credibile si mai greu de pus in practica orice fel de decizii. Dupa ce am trait decenii in sir in minciuna si suspiciune, nu este usor sa admitem ca se poate si altfel. Nenorocirea a inceput si din momentul in care cei care, teoretic, ofereau alternative la tot ce a fost "inainte", au inceput sa foloseasca aceleasi "metode de lucru" sau sa asimileze uriasa masa de oportunisti. O lume gandacareasca dispusa si disponibila la orice compromisuri si aranjamente, doar pentru a conserva propriile privilegii si avantaje. Dincolo de ideologii sau doctrine. Esecul guvernarii CDR, in care multa lume si-a pus nadejdea pentru primenirea vietii politice romanesti, dar si "schimbarea" atat de des clamata si dorita, s-a tot amanat si a ramas in suspensie.
Pretextul intrarii in UE poate constitui un bun prilej de reevaluare si de reinventare a eticului in societatea romaneasca. Astfel ca acel simplu "civis, civis"- cetatean - sa simta ca institutiile statului lucreaza pentru el, ca Justitia isi face datoria impartial si "organele" + "amploaiatii statului", de tot felul, isi indeplinesc sarcinile de serviciu fara "insusirea unor foloase necuvenite". Pare o viziune idealista si utopica.
Si totusi.
Nu credem ca raul din Romania este atat de mare precum ne place sa-l afisam in presa sau pe la televiziuni. Nu credem ca au disparut cu totul oamenii cinstiti si harnici din acesta tara. Nu credem ca doar borfasii, infractorii si miliardarii, care au facut averi pe cai mai mult sau mai putin licite, iar sunt dispusi sa scuipe spre camerele de luat vederi, pot fi marile valori ale acestei Romanii. Oricat de mediatizate sunt fel de fel de mediocritati ale noii ciocoimi oligarhice, nu ei ar trebui sa dea tonul. Ca sa duca marea masa a celor "fara putere", dezorientata si tacuta, buimacita de stiri rele si manipulata cu false mize, intr-o lume a dreptatii si bunastarii. Esecul stangii, care a tot vorbit in numele "poporului", dar, vedem bine acum, cu si fara actiunile DNA, ca s-a imbogatit si ghiftuit pe seama lui, ar trebui sa fie un avertisment. Nu se poate naste un "nou pol", oricat de dreapta s-ar dori pe hartie, din resturile unei social-democratii pulverizate. Nu exista "dreapta" in Romania! Din nefericire. N-are cum sa se coaguleze o "dreapta" credibila si creditabila din armata de comunisti si pseudoanticomunisti impartiti tovaraseste pe tot esichierul politic. Iar tineretul, "mandria tarii", e si el mulat dupa modelele pe care le are la indemana. Viitorul imediat se poate naste printr-o reevaluare a eticului si o redescoperire a lui, valorificand un urias potential care tace si zace, erodat de deziluzii, macinat de incertitudini si convingerea ca "nu se poate face nimic". "Cum sa traim adevarat ca viata nu este o minciuna, cand totul in jur nu e decat minciuna?", incerca Vaclav Havel sa trezeasca interesul si constiintele amortite ale concetatenilor sodatului Svejk, cel patit si resemnat. Poate ca a sosit din nou momentul ca intelectualii romani sa iasa la rampa si sa sprijine politicienii romani in demersurile viitoare. Nu doar cu gandul la UE, ci si la faptul ca se poate trai si frumos. Nu ne facem iluzii ca pensionarii protestatari de la Galati se vor infrati cu parlamentarii de la Bucuresti, dar un nou dialog intre "elite" si "mase" ar putea da roade. Nu termopanele dlui Nastase ar fi trebuit sa ne ingrozeasca, ci faptul ca la comemorarea lui Liviu Babes, cel care si-a dat foc la Brasov ca sa protesteze impotriva sistemului represiv comunist romanesc au participat doar 15 oameni. Jan Palach, cel care s-a sacrificat protestand impotriva invaziei sovietice, este un simbol si un mit in Cehia. Iar noi facem niste modele ultramediatizate din cei care azi sau maine sunt cercetati penal pentru fel de fel de infractiuni. E pacat sa credem ca nu se poate face nimic. Chiar daca si mai greu de facut ceva.

---

Despre autor: