Paul Vinicius, de curand, la Muzeul National al Literaturii Romane s-a lansat cartea de teatru "Colonia graffiti", carte care motiveaza intrarea ta in zona mai putin batatorita a dramaturgiei. Ti-au prezentat volumul, vorbind cu multa caldura si implicare in fenomenul teatral, Catalina Buzoianu, Horia Garbea si Ion Carmazan.
"Colonia graffiti" este volumul meu de debut in teatru, surprinzandu-mi prietenii si colegii literari care nu credeau ca as putea "evada" din poezie. Motivele care m-au indreptat catre teatru sunt in primul rand prietenii mei actori care ma tot invita la premierele lor si in al doilea rand conjunctura organizarii, acum trei ani, a unui concurs de teatru sub egida lui Caragiale, concurs care instituia un premiu mai mult decat generos.
Volumul cuprinde trei piese scrise in stiluri foarte diferite, de la drama pana la satira politica si sociala. Sincer sa fiu, bucuria pe care o resimt vazandu-mi piesele cuprinse intr-o carte (extrem de frumoasa ca obiect, datorita graficianului, actorului si prietenului meu Cristian Iacob), nu este intreaga, fiindca rostul pieselor de teatru este sa fie jucate pe "scandura".
Ce pregatesti in viitorul apropiat pentru publicare? Sa nu spui ca te-ai despartit de poezie.
Am sa-mi linistesc cititorii si am sa le spun ca in niciun caz nu este vorba de o despartire de poezie. Structura mea este fundamental poetica, iar acest lucru se recunoaste cu usurinta chiar si in piesele de teatru. Daca tot ma intrebi despre proiecte am sa-ti spun ca daca voi avea timp (zile), sper sa abordez si proza (scurta si roman) si scenariile cinematografice. In prezent, sunt in faza de finisare a unui viitor volum de poezie intitulat "27 sectiuni de creier", in plus " antrenandu-ma" pentru scenarii de film.
Totodata lucrez la un volum de proza scurta, iar episoadele rubricii "Fereastra cu muscate" pe care o tin lunar pe internet pe site-ul www.aol.ro, se vor transforma intr-o alta carte de pseudorecenzii si scanari literare.
As vrea in incheiere sa arunci o privire asupra literaturii momentului.
Despre noi, astia, "batraneii" nu cred ca are sens sa mai vorbesc, in schimb sunt foarte atent la cei care vin din urma. Trebuie sa recunosc ca ma simt reconfortat cand ii citesc pe cei tineri fiindca multi dintre ei imi creeaza un orizont de asteptare extrem de bun. Iar daca poezia are suficient "material" pentru a-si pastra forta pe care si noi am intetit-o asa cum am putut, ma bucura foarte mult ceea ce se intampla in proza, mai ales in roman, adica acolo unde ne durea pe noi, scriitorii romani, mai tare.
Aici nu pot lasa spusele la modul general, trebuie sa nominalizez: Ioana Bradea, Ardian Kuciuk, Doina Rusti, Ionut Chiva..., iar ei sunt numai cei pe care am reusit sa-i lecturez, numele la acest capitol fiind mult mai multe. Daca la capitolul creatie cred ca stam europeneste, in ciuda restransei circulatii a limbii romane, in schimb in ceea ce priveste conditia scriitorului roman lucrurile stau tot mai prost. Si asta din cauza nefunctionalitatii legilor dreptului de autor si a sponsorizarii; e demn de mentionat ca muzicienii, de pilda, au drepturi de autor de cateva sute de ori mai mult decat cele ale scriitorilor.