Pasiunea starnita in jurul pachetului de legi privind securitatea nationala este justificata pana la un punct. Sunt firesti dezbaterea din partea societatii civile si analiza din partea mass-media. Poate o idee mai rasarita apare din aceasta zona si va fi utila initiatorilor legii sau parlamentarilor. Dar s-a ignorat, constient sau nu, ca avem de a face cu niste proiecte de lege. Care, in mod firesc, vor fi supuse unor schimbari substantiale, asa cum s-a intamplat cu zeci si sute de proiecte care au incaput pe mainile parlamentarilor. Si daca ar fi sa mizam doar pe orgoliile senatorilor si deputatilor, tot ar trebui sa luam in calcul modificari. Un alt argument ar fi diferenta de viziuni in interiorul Aliantei, intre democrati si liberali. Nu mai vorbim de criticile PSD si ale PC.
Unele prevederi care starnesc ingrijorare in societatea romaneasca ar putea fi acceptate doar daca ele se refera la lupta impotriva terorismului. Daca insa e vorba despre termenul generic de ""securitate nationala"", romanii se tem ca apucaturile securiste ar putea reveni de data asta cu acoperire legala.
Reprezentanti de marca ai PNL si-au exprimat deja public unele nemultumiri si au anuntat ca vor cu totul alte prevederi in legile din pachet. S-a ajuns chiar la anomalia anticonstitutionala de a se cere desfiintarea CSAT. Daca era Stolojan presedinte, si nu Traian Basescu, e sigur ca PNL nu mai avea o astfel de cerere. Cuplul Nicolai-Stroe nu face decat sa lanseze un contraatac la adresa Palatului Cotroceni, purtand marca Tariceanu. Daca aveau luciditate si bune intentii, cei doi si altii ca ei ar fi luat drumul Cotrocenilor, inchideau usile si se paruiau pana ramaneau toti ca Basescua€¦ Apoi se impacau, ieseau la televizor si spuneau lumii cat de bine se inteleg, cat de mult iubesc aceasta tarisoara, careia ii doresc doar binele.
In mod normal, securitatea nationala n-ar trebui sa aiba culoare politica. In toate partidele parlamentare ar trebui sa existe specialisti in domeniu. Care sa discute impreuna prevederile legilor, sa isi armonizeze pozitiile. In cadrul comisiilor de aparare din Camera si Senat poti organiza dezbateri, poti invita reprezentanti ai serviciilor de informatii si ministerelor implicate (MApN si MAI). Nu e mare filozofie, solutia e simpla. Daca parlamentarii nu pot realiza asa ceva, mai ramane varianta dezbaterii publice a pachetului de legi, apoi a votului in plen.
Poate presa a fost prea grabita sa publice pasaje controversate si sa le califice in fel si chip, ca si cum el ar fi deja in vigoare. O abordare mai rationala, dar evident critica acolo unde se justifica, era, poate, mai buna.
Dar cine cunoaste mecanismele presei stie bine un fapt. Odata ce ai anuntat in public faptul ca un document important este secret, jurnalistii vor face tot posibilul sa aiba acces la el. Si eventual sa-l publice. Asa a fost dintotdeauna. Cine nu a luat in calcul acest lucru cand a vorbit despre secretizarea pachetului de legi a gresit. Si acela este Traian Basescu. Evident, nu e singurul vinovat. Sunt si ceva razbunari politice la mijloc. Si culmea, mai degraba din partea liberalilor asupra lui Basescu decat a PSD asupra actualei puteri.
Dar s-a gandit cineva ca publicarea in presa a unor pasaje controversate din lege e cauzata si de haosul din politica? Dupa halul in care functioneaza Alianta PNL-PD, mi-e teama ca o discutie civilizata, cu argumente pro si contra, este imposibila.
Aceste noi legi ale securitatii nationale au picat cum nu se poate mai prost. Exact in momentul in care prin bucataria coalitiei zburau farfuriile intre fostii parteneri, care pana mai ieri isi atingeau tandru genunchii pe sub masa. Nu putea fi gasit un subiect mai nepotrivit de scandal politic in Romania decat securitatea nationala. Abia intrati in NATO, facem dovada unei imaturitati ingrijoratoare. Sa te paruiesti in vazul lumii pe o tema atat de sensibila si de importanta ne duce cu gandul ca proprietarul lacului de langa noi isi freaca palmele de bucurie si striga: ""Haraso!"".