Colegii de breasla au sarit hamesiti pe scandalul diverselor matusi Tamara* – ii inteleg foarte bine, si eu doresc, ca si intreg poporul roman, sa vad in catuse si in zeghe pe crocodilii care au strans osanza din crontanitul averilor publice. Din spolierea omului sarac.
Dar... considerente logice ma fac sa ies din echipa profesionala care si-a castigat respectul romanilor, cea a mass-media de toate gradele. Ma explic.
In primul rand este clar ca a aparut, si la noi, Judele Carzon (va amintiti, procurorul spaniol neinfricat, care a atacat crimele dictatorului Pinochet si malversatiile diplomatului Kissinger). Ca se numeste Dan Morar sau Monica Macovei, ca are si alte nume – este clar ca romani tineri au hotarat ca nu se mai poate trai in hotie si banditism si incearca sa puna pe picioare masinaria Justitiei. Vor reusi.
In al doilea rand, politicienii. In Palatul Cotroceni functioneaza o echipa care pare decisa sa se amestece in politica tarii – nu doar sa priveasca, de la distanta, imaculati, mlastina romaneasca: "Retururile" catre Parlament si incordarea in care este mentinut metabolismul Guvernului plac tuturor, si obliga multe ministere sa lucreze eficient, in folosul romanilor – cel al Justitiei si cel al Administratiei si Internelor, de pilda – ceea ce, efectiv, ne mareste sansele in accesul la Uniunea Europeana, cea mai frumoasa intamplare prin care pot trece romanii, de la 1918 incoace.
In al treilea rand, pentru ca acum se simte, mai mult ca oricand, nevoia de a construi. Nu de a huidui, nu de a sparge geamuri, ci de a construi.
La o recenta intalnire televizata, ministrul responsabil cu Viitorul – l-am numit pe demnitarul care conduce Ministerul Educatiei si Cercetarii, dl. Mihai Hardau – a lansat, groso modo, strategia de dezvoltare, de transformare a invatamantului romanesc. Trei cai, trei "albii" au fost alese – si mi-a facut placere ca dl. ministru a vorbit atunci cu respect despre inaintasi ai domniei sale in fotoliul lui Spiru Haret, care au facut, fiecare, pasi catre viitorul Almei Mater. Prima carte jucata va fi aceea a autonomiei scolare, a spus dl. ministru. Adica a implicarii Consiliului Profesoral, a Comitetului de Parinti dar mai ales a Primariei ce subventioneaza si controleaza scoala. Cu inevitabilul feedback local, cu masuri ce se pot lua rapid, pe loc, scoala poate castiga in calitate - in timp, fireste. A doua idee mi s-a parut extraordinara: campusurile scolare. Nu intru in detalii, in 10 martie 2006, la sediul Comisiei Nationale UNESCO, secretarul de stat pentru Invatamantul Preuniversitar, dna Paloma Petrescu va dezvolta subiectul. Amintesc doar cifra pe care a anunta-o dl. ministru Hardau: 1.000.000.000 euro – deci o uriasa investitie in capitalul uman al anilor 2010-2020. A treia, informatizarea scolilor, pornita de dna Ecaterina Andronescu, continuata de dnii Alexandru Athanasiu si Mircea Miclea – si care va fi conso-lidata in urmatorii 2-3 ani, pana in momentul cand fiecare scoala romaneasca va avea laboratorul propriu, cu 25 de PC-uri si legatura la Internet. Ceea ce desigur, va permite lectia asistata de calculator – cu conditia ca toti dascalii sa fie instruiti in folosirea noii "table" - dar si o mult mai buna informare, atat a elevului, cat si a profesorului. Imi permit sa adaug, la acest capitol, ca doar "manualul info" numit AEL – splendid, intr-adevar, premiat la Forumul Mondial al Societatii Informatizate de la Tunis – nu este de ajuns, ca CD-uri (audio), DVD-uri (video), CD-ROM-uri din cele mai diverse domenii ale invatarii (si educatiei!) pot fi adaugate "mediatecii" clasei de informatica.
Si ca trebuie sa incepem sa ne obisnuim cu ideea ca vom fi partasi la "Biblioteca virtuala europeana", cea care a inceput a fi construita de catre intelectualii europeni – pentru toti europenii.

*Apropo de invitarea ziaristilor in strada Zambaccian, un prieten cu minte brici imi spune: evenimentul seamana leit cu momentul "inspirat" al lui Ceausescu, din dimineata zilei de 21 decembrie ‘89 – va amintiti, mitingul fatal...