Femeile sunt sarbatorite in cea de-a treia luna a anului, patronata de Marte, zeul razboiului, dupa trecerea unei saptamani stranii, denumita "saptamana nebunilor", si a unei joi pe cat de necurate, pe atat de nemaipomenite. Asa a fost sa fie! In debutul acestei luni belicoase, pe deasupra si cea mai tare in farmece, descantece si facaturi, descantate la ochi de balta de intreaga semetie a marilor vrajitoare, sunt sarbatorite femeile. Praznuirea lor incheie o saptamana stranie, denumita pe unele meleaguri si saptamana „nebunilor". Adica a celor care isi duc femeile in fata altarului pe ultima suta de metri, inainte de intrarea in marele Post al Pastelui.
In Gorj, de pilda, se spune ca in aceasta saptamana, astfel numita, dau zor sa se insoare numai prostii si uratii satelor. In Ardeal, feciorii umbla mascati, facand glume si nebunii, pe drumuri si pe la casele oamenilor, de unde capata de baut. Prin zona Abrudului, mascatii se numesc farsangari, iar prin Reteag - mascurasi. Tinerii bucovineni, care n-au apucat a se logodi sau a se cununa inainte de saptamana nebunilor, au obiceiul de a se casatori in joia acestei saptamani, numita in Banat Joia Nepomenita sau Joia Necurata, iar in Olt, Joia Tuturor Jivinelor. In duminica in care se praznuieste Lasatul Secului se cununa de obicei vaduvele si vaduvii.
Asa stand lucrurile, putem spune ca femeile isi primesc portia de sarbatoare sub auspiciile razboinicilor, vrajitoarelor si nebunilor, la finalul unei saptamani ciudate, plina de lucruri in parte magice, in parte necurate, in care rosturile lumii sunt tulburate de intamplari din acelea care nu se petrec in fiecare zi. Ciudat este si faptul ca 8 martie nu a fost nicicand o sarbatoare de sorginte comunista, asa cum multora dintre noi ni s-a "predat" decenii de-a randul, sorgintea ei aflandu-se pe cu totul ale meleaguri, zice-se cele mai democratice, in Tara Unchiului Sam, sau, ma rog, a Marelui Licurici. In plus, de la bun inceput, mai nimeni nu a gandit 8 Martie ca pe un omagiu adus fragilitatii, sensibilitatii, delicatetii si gingasiei femeii. Povestea acestei zile devenite peste timp sarbatoare incepe odata cu miscarile sindicale din anul 1907. La protestele organizate atunci, la New York, de lucratoarele din industria textila, nemultumite de conditiile grele de munca, a iesit cu bataie, dand piept vitejeste cu politia si nelasandu-se potolite cu una cu doua. Un an mai tarziu, lupta sindicalistelor a fost comemorata, in acelasi New York, de un mars asemanator. Peste 69 de ani de lupte grele pe taramul emanciparii cu orice chip, 8 martie avea sa fie proclamata oficial, in sesiunea Generala a Natiunilor Unite, drept Ziua Femeii. Una peste alta, urmasele Evei au obtinut statutul de egale ale barbatului. Voteaza, isi dau cu parerea si, cu putin noroc, ajung sa munceasca umar la umar cu barbatii. La prima vedere am putea spune ca lupta sufragetelor de odinioara nu a fost zadarnica si ca femeile de astazi au devenit si ele acele personalitati publice cu un cuvant de spus in societate. In majoritatea cazurilor, insa, aceasta emancipare este generoasa in teorie, restrictiva in practica si aplicabila mai degraba pe mize nesemnificative. Mergand pe firul istoriei poti spune, mai ales in momente festive ca cele de acum, ca femeile au luptat si au castigat... Toate drepturile din lume, de care insa viata nu prea vrea sau nu prea are cum sa tina cont de ele. Sansa unei romance, de pilda, de a obtine si pastra un loc de munca este infinit mai mica, desi sub aspect numeric populatia feminina se cifreaza deasupra celei masculine. Modificarile intervenite in restructurarea economiei romanesti au lovit in primul rand femeile, producandu-se adevarate „decimari" in randul celor sarite de 40-45 de ani. O mare parte a fortei de munca din industria prelucratoare a fost redistribuita catre agricultura, care a devenit "ramura" cu cele mai multe femei ocupate. Statutul profesional in care femeile sunt majoritare - aproape trei sferturi din totalul celor care se ocupa cu ceva este al "lucratorilor familiali neremunerati". Cand la cratita, cand la sapa! Numarul femeilor cu statut profesional mai rasarit tine inca de domeniul excentricului. Ca si al celor care ajung sa conduca o afacere. Si dregatoriile, de la administratia locala pana la Parlament sau presedintie, sunt luate in stapanire tot de barbati. Si in privinta lefurilor, egalitatea consfintita de altfel prin Constitutia Romaniei si prin Codul Muncii functioneaza tot pe hartie. Sanse cat de cat se intrevad pentru cele care se incadreaza implacabilului CV de "90-60-90". Ce au castigat femeile dupa un razboi care a durat decenii e greu de spus. Poate niste avantaje de imagine, nesemnificative insa pentru ceea ce a aprins valvataia la inceput de secol XX. Dincolo de rosturi, rostuiri sau rostiri, femeile merita sa fie sarbatorite in primul rand pentru superba inconstienta cu care uneori isi croiesc destinul, putand sa duca in numele unor idealuri, nicicand atinse, razboaie care pot dura si o suta de ani.