Am spus odata ca am senzatia ca romanii nu sunt doar autorii mitului Mesterului Manole, ai Mioritei sau doar inventatorii teatrului absurdului. Nu! Am senzatia ca pana si mitul lui Sisif trebuie sa se fi pritocit pe plaiurile noastre. Atata doar ca, daca in varianta sa "occidentala", Sisif se misca in stil gotic, el aburca mereu bolovanul spre varful muntelui si reia, perpetuu, aceasta ascensiune dupa ce bolovanul se pravale, in varianta noastra, originala, miscarea nu e pe verticala. E pe orizontala! Ne invartim in cerc, adica in jurul cozii proprii. Cam asta este si sensul detectabil al miscarilor pe scena politica romaneasca. Mai in toate zonele sale.
Cum trebuie sa incepem de undeva, haideti sa ne aruncam putin privirea spre ceea ce se intampla in segmentul "popular" al acestei scene. Sunt atat de multe partidele, pardon partidutele, care au in titulatura termenul de "popular", "crestin", "conservator" incat nu te mai miri ca nici macar sefii lor nu par a sti ca o ideologie "populara" nu prea exista si nici nu se gandesc macar la faptul ca partidele crestin-democrate au aparut si s-au validat in tari cu religie preponderent catolica sau reformata. In nici o tara unde peste 85% din populatie este de religie ortodoxa.
Boala politica la moda in Romania este "pol"-ul. Ca e pol de stanga, ca e de dreapta, ca e popular, crestin-democrat, liberal, conservator, nu conteaza! Poi sa fie, ca sefi se gasesc cu duiumul. Toata lumea trudeste la cate un pol. De la Petre Roman la Gigi Becali, de la Gheorghe Ciuhandu si Ioan Talpes, la Corneliu Ciontu. Nu stau departe nici Victor Ciorbea sau Petre Milut. Si toti se roaga: eu sunt mic, Tu fa-ma mare; eu sunt slab, Tu fa-ma tare! Si-n timpul asta uita ca in politica romaneasca post-decembrista principiul adunarii nu s-a validat niciodata. Adica 1% + 2% + 3% nu au facut 6%. Rezultatul a fost, in cel mai bun caz, 3%. Asta pentru ca se aplica re-gula inmultirii cu 1%. Asta e aritmetica politica! E parsiva rau! Ceea ce nu inseamna nicidecum ca puzderia de microintreprinderi politice nu ar trebui sa se adune, sa fuzioneze. Desigur, functie de afinitati, de interese etc. Dar, acest lucru este aproape imposibil la noi. Pai, s-ar reduce numarul de sefi, de "lideri"! Noi avem mai multi "lideri" decat membri de partid. La noi inca e valabila clarificarea (pardon, inmultirea) prin sciziparitate.
In hora asta a crearii de poluri politice, de aceasta data de pol "crestin-democrat", a intrat de cateva zile si un jucator mare. Oricum, unul dintre cei mai puternici jucatori la bursa politica in momentul de fata. Este vorba de PD! Nu este loc acum pentru a vedea cat s-a miscat PD insusi dinspre centru-stanga inspre dreapta. Ca doctrina, ca principii si valori pe care le sustine, ca obiective de guvernare. Daca si-au dobandit sau nu palarie de fetru si cum le sta.
Pentru ca s-ar putea ca fracul care-i sta bine lui Frunzaverde sa nu-l prinda pe Boc. Vorba aia, la Boc in casa, peretii inca nu au tablouri.
Dar, as vrea, mai degraba, sa incercam sa deslusim ce face acum PD si ce ratiuni ar putea avea faptele sale. Ceea ce se vede, mai intai, este o puternica ofensiva, in teritoriu si la centru, de extensie a democratilor. Mai pe fata, mai pe tacute, PD inscrie in randurile sale (ocolesc cu buna stiinta termenul de "racoleaza"!) consilieri locali si judeteni, primari si parlamentari cu duiumul. Nu discut acum ce se intampla in teritoriu. Este mai enigmatic ce se doreste la centru. PD a primit deja cativa parlamentari de la PRM - via gruparea Ciontu. Se vorbeste ca vor urma altii, de la PRM, PSD, PC, ba chiar si de la PNL.
Ce se poate castiga? Pe termen scurt, adica pana la viitoarele alegeri, s-ar putea obtine o schimbare (si cifrica, nu doar in sondaje) a raportului de forte in Alianta, vizavi de PNL. Eventual, se poate ajunge si la un numar suficient de mare de parlamentari pentru a se dispensa, la guvernare, de "solutia imorala" - PC (PUR). Dar, atat! Nu va putea creste intr-atat incat sa se dispenseze si de UDMR, cu atat mai putin ca sa-si asume riscul de a guverna singur, fie si cu un guvern minoritar.
Apoi, se vorbeste de un (mega)partid prezidential. Unde ar "trebui" sa vina si nume sonore, si foarte apreciate de opinia publica, de la liberali. Aici, insa, democratii sau/ si strategii lor (ma indoiesc tot mai mult ca au asa ceva) au dat gres. Ce branza mare fac ei cu un domn William Branza sau Dumitru Puzdrea? Ce folos vor avea ei de aici? Daca prin acceptarea unor parlamentari, precum cei mai sus numiti, democratii cred ca ofera o atractie deosebita pentru, sa zicem, dna Musca sau Turcan, dl Stolojan, Stoica sau Boureanu, atunci comit mai mult decat o crima, comit o greseala! Un scop, insa, va putea fi atins. Acela de a avea control asupra a ceva mai mult de o treime din parlamentul actual. In asa fel incat, fara acordul PD, sa nu se poate aproba nici o modificare a Constitutiei. Mai ales aceea referitoare la trecerea la o republica parlamentara. Cum la ora de fata doar PD si PRM au prezidentiabili puternici, nu este exclus ca PNL, PSD, PC si chiar UDMR sa doreasca o alegere a presedintelui de catre parlamentari (deci cu atributii strict reprezentative, protocolare) si nu prin vot direct si universal de catre popor. La alegeri, insa, un Branza sau un Puzdrea nu aduc voturi. Cel mult alunga! Pe cand un Stolojan, o Mona Musca...!
Cat priveste supozitiile referitoare la crearea unui partid prezidential, pentru sustinerea lui Traian Basescu, acest proiect este greu de judecat cata vreme nu stim care ar fi obiectivele urmarite si cum ar putea arata Romania in 2014, dupa un eventual "regim Basescu" de zece ani.
Oricum, pentru PD, dar si pentru noi, ar fi preferabil sa nu se actioneze "la plesneala", dupa zicala "pe aici au trecut eroii, pe aici trecem si noi". Un pic de cumpatare si calcul nemtesc nu ar strica. Primul impuls nu este cel mai bun sfetnic, dupa cum nici dragostea la prima vedere nu tine o vesnicie.