Dupa condamnarea ofiterilor din ""lotul Macici"", Tribunalul Poporului din Bucuresti si-a indreptat atentia spre ""ziaristii fascisti"". In boxa acuzatilor au ajuns in special gazetarii publicatiilor care sustinusera fatis regimul Antonescu. Au fost invinuiti totodata si directorii ziarelor de mare tiraj din Romania interbelica. ""Ziaristii fascisti"", in boxa acuzatilor
La sfarsitul lunii mai, la Tribunalul Poporului din Bucuresti a inceput ""procesul ziaristilor vinovati de dezastrul tarii"". PRESA SI REGIMURILE DICTATORIALE. In acest proces, principala vina adusa ziaristilor judecati se referea la aservirea lor fata de propaganda regimului Antonescu. Erau acuzati de a fi instigat la ura rasiala, la declansarea si continuarea razboiului in est, tainuirea ""crimelor antonesciene"" etc. Incepand din 1938, cand Regele Carol al II-lea instaurase un regim personal, presa romaneasca nu mai avusese independenta editoriala. Multe publicatii incurajasera demersurile autoritare ale regelui, ""convinse"" ca sistemul politic traditional falimentase. In 1939-1940 Carol al II-lea devenise ""idolul"" gazetarilor, fiind o prezenta zilnica in paginile ziarelor, asemenea lui Nicolae Ceausescu in anii a€™80. Spre exemplu, Universul dedica zilnic o pagina telegramelor de felicitare la adresa regelui si ""adeziunilor"" functionarilor statului. Dupa prabusirea regimului carlist, ziaristii s-au dedicat altui ""idol"": Ion Antonescu (pana in ianuarie 1941 insotit si de Horia Sima). In toata aceasta perioada, publicatiile de stanga (in primul rand Adevarul si Dimineata) fusesera suspendate partial sau total. Dupa 23 august 1944, ziaristii comunisti au intrat zgomotos in scena publicisticii, denuntand ""comportamentul slugarnic"" al gazetarilor de la publicatiile de dreapta. MODELUL NÃœREMBERG. Nu comunistii romani creasera modelul de proces contra ""ziaristilor fascisti"". Condamnarea publicistilor era prevazuta in cadrul proceselor ""crimelor de razboi"", gandite de aliati inca inainte de sfarsitul conflagratiei mondiale. Chiar in primul lot judecat de Tribunalul de la NurImberg (al capilor regimului nazist: noiembrie 1945-octombrie 1946) s-a aflat si un director de ziar. Julius Streicher condusese saptamanalul ""Der Strümer"" (""Atacatorul"") in perioada 1923-1945. Publicatia, care aparuse sub forma de tabloid, a servit regimului nazist mai ales prin caricaturile antisemite publicate. Oficial, ziarul regimului fusese Völkischer Beobachter, dar se apreciase insa ca Der Strümer servise mai eficient propaganda nazista. Streicher a fost condamnat la moarte de Tribunal si executat, creand un precedent in tarile invinse. DIN REDACTIE IN BOXA. Procesul ""ziaristilor fascisti"" din Romania s-a desfasurat inaintea celui de la Nüremberg, insa pe aceleasi principii. Constantin Vicol, Alexandra Sidorovici (sotia lui Silviu Brucan), Ion D. Ioan si Avram Bunaciu erau acuzatori publici. Ei intocmisera un dosar consistent, format din articole de ziar si diverse marturii. Toate procesele Tribunalelor Poporului au fost bine instrumentate juridic, cu toate ca, de fatada, in corpul ""acuzatorilor publici"" erau si ""muncitorii si taranii"". De altfel, pentru a putea justifica aliatilor occidentali ""democratismul"" pe care-l propaga in fostele ""state fasciste"", sovieticii au solicitat comunistilor sa nu lase vreun semn de indoiala privind respectarea procedurilor standard. Nume sonore in ""lotul celor 14 ziaristi"" erau Pamfil Seicaru (fostul director al ziarului Curentul) si Stelian Popescu (fostul director al ziarului Universul). Ambii fugisera insa in strainatate. Au mai fost acuzati cunoscutii Nichifor Crainic (ideolog al nationalismului) si Radu Demetrescu-Gyr (legionar). Erau acuzati ca, ""prin articolele de ziare, brosuri sau conferinte, s-au pus in slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin actiunea lor la sustinerea unui regim odios si a unei politici externe nefaste, politica ce trebuia sa aiba drept consecinte antrenarea Romaniei intr-o aventura dezastruoasa si prabusirea politica si militara a tarii"". OTRAVA DUPA OTRAVA. Cele mai importante capete de acuzare le-au fost aduse pentru propaganda de dupa 22 iunie 1941 in favoarea razboiului in est. Acuzatiile erau prezentate, de asemenea, in maniera jurnalistica, precum urmatoarea comparatie existenta in actul de acuzare: ""Dupa cum faimosul comandant de la Vapniarka ii otravea pe detinuti prin alimentarea lor cu mazare furajera, aliment a carui toxicitate ii era cunoscuta, tot astfel gazetarii si publicistii adusi in fata Tribunalului Poporului picurau zi de zi, in brosurile lor, otrava urei si toxinele felurite ale propagandei hitleriste""... ""Cand au inceput puternicele ofensive ale glorioasei Armare Rosii si armatelor aliate, ele nu erau decat «ultimile svarcoliri». In mod sistematic invariabil, cititorul afla ca ofensivele «esueaza»"". VECHI RAFUIELI. ""Procesul ziaristilor fascisti"" a judecat si contributia inculpatilor la ""dezvoltarea fascismului"". Nici procedeul acesta nu era o inovatie locala, la Nüremberg, Julius Streicher fiind judecat pentru ""intreaga activitate"". Printre altele, ""acuzatorul public"" Alexandra Sidorovici ii reprosa lui Nichifor Crainic (judecat in lipsa) ca ""a dus o campanie de otravire a sufletelor, mai cu seama a celor tinere, deoarece ca profesor universitar avea putinta influentei asupra tineretului"". Tot ea il caracterizeaza pe Crainic ca ""un adevarat cameleon politic, osciland de la legionari la cuzisti, apoi inapoi, la legionari, pe urma la Antonescu si iar la legionari"". Aceeasi Alexandra Sidorovici il invinuieste pe Stelian Popoescu deoarece: ""In 1940 a pregatit dictatura antonesciana si aservirea noastra lui Hitler, printr-o avalansa de articole. La 14 Iulie (ziua Frantei, n.n.) el nu saluta caderea Bastiliei, ci pe Mussolini si Hitler"". Lui Pamfil Seicaru ""acuzatorii publici"" i-au facut la proces un adevarat dosar al activitatii de presa. Seicaru se remarcase in perioada interbelica si prin santajurile sale politice. Dupa intocmirea unui dosar de presa, il prezenta omului politic sau industriasului vizat, cu oferta ca in schimbul unei mite substantiale sa renunte la publicare. Despre cladirea ziarului Curentul, circula in epoca zvonul ca era facuta dupa principiul ""santajul si etajul"". Antecedentele lui Pamfil Seicaru au fost transformate in proba la dosar, cu adaugirea acuzatiei ca primise mita de la Mussolini si Hitler pentru a le sustine interesele in Romania. Sentinta a fost data la 2 iunie 1945. Marii acuzati ai acestui proces au fost cei judecati in lipsa: Pamfil Seicaru si Grigore Manoilescu au primit pedeapsa cu moartea, iar Nichifor Crainic si Stelian Popescu - munca silnica pe viata. Restul a primit condamnari intre 12 si 20 de ani.