7 Martie 2006
A absolvit Academia Libera de Arta, avandu-l ca profesor pe pictorul M.H. Maxy. Din 1951 este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti. Anul acesta se implinesc cinci decenii de la prima sa expozitie personala. Picturile sale se gasesc in m
A absolvit Academia Libera de Arta, avandu-l ca profesor pe pictorul M.H. Maxy. Din 1951 este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti. Anul acesta se implinesc cinci decenii de la prima sa expozitie personala. Picturile sale se gasesc in muzee si colectii particulare in Franta, Italia, Grecia, Anglia si Japonia.Alma Redlinger, artist plastic, implineste astazi 82 de ani. ""Fiecare vernisaj este o aniversare speciala""
""Primesc noul an din viata mea cu lucrari noi. Lucrez la mai multe tablouri deodata, in primul rand, pentru placerea mea, in al doilea rand, pregatesc o expozitie. Nu am primit inca acceptul salii. Poate ca in octombrie va avea loc. Nu dau importanta prea mare aniversarilor, dar le consider niste zile mai speciale. Mi-am sarbatorit deja ziua de nastere impreuna cu rudele, prietenii. Ma impac bine cu varsta mea. Inca nu ma resimt cu nimic. Cand lucrez, timpul trece foarte repede. Ma asez la lucru si gata, se face seara. Pentru mine, fiecare vernisaj este o aniversare speciala. Anul acesta, am primit Premiul «Marcel Iancu» si o nominalizare pentru Premiul «Margareta Sterian». Pentru mine, cand reusesc o lucrare, este perfect. Operele mele sunt facute cu multa placere. In acest moment, ma inspir din casa, din atelier. Tot ce ma inconjoara ma inspira. Altadata ieseam afara, la peisaje mai frumoase si mai diversificate, dar sunt destule lucruri interesante care sa ma inspire si aici. Am marele regret ca nu mi-am fotografiat, de la inceputul carierei mele, fiecare lucrare. Sunt unele lucrari care nu stiu unde sunt si imi pare rau ca nu am macar o reproducere a lor. De la un timp incoace, am casete, am fotografii ale lucrarilor. La un moment dat ma gandeam sa fac arhitectura, dar mi-a trecut repede, pentru ca eram prea prinsa de ceea ce faceam. Am inceput sa lucrez cand nu am mai avut voie sa urmez o scoala de stat. Era legea ca evreii nu mai aveau voie sa intre in scolile de stat si m-am dus sa muncesc la atelierul lui M.H. Maxy. Si de atunci, am tot lucrat.... Ma consider un om optimist. Imi doresc sa fim toti sanatosi: eu, sotul, copiii, nepotul.""

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.