In Ziarul Adevarul din 7 februarie 2006, in articolul intitulat semnificativ: "Autoritatile statului se joaca de-a acreditarea", se afirma ca "situatia de la Universitatea Petre Andrei ramane incurcata", dar se recunostea ca institutia onoreaza statutul de unitate de elita a invatamantului superior romanesc, respectand toate standardele si ramanand acreditata. Astfel "pusa pe cantar" problema, se remarca atat din comentariul jurnalistic, cat si din contextul ca atare, faptul ingrijorator ca putini factori de decizie au habar de ceea ce se intampla,
intr-adevar, in institutiile de prestigiu, cu atat mai putin sunt capabili de o interventie competenta si salutara.
Care este realitatea? Una foarte simpla, dar care a fost comentata cam de aceleasi voci, plimbata, previzibil si subversiv, pe la diverse condeie si ghisee, putini dintre cei implicati avand, cu adevarat, sentimentul ca in mainile lor se afla destinul unor oameni, al unei scoli de elita, cea mai importanta din Moldova. Cat despre responsabilitatea M.Ed.C. ce sa mai vorbim? In principal, carentele ministeriale sunt urmatoarele: fuga de responsabilitate, deficitul de profesionalism, amatorismul interpretarii juridice si, paradoxal, o acuta lipsa de simt practic.
Toate acestea alcatuiesc un simplu si comod paravan, pentru a acoperi greseli si intarzieri deloc onorabile.
Totul a inceput in primavara lui 2004, cand, la alegerile pentru functia de rector al institutiei, forte oculte din interior au demarat din timp o campanie de denigrare si contestare, clar sustinuta politic, pentru a-si facilita acapararea puterii, in fapt a patrimoniului de invidiat al Universitatii (sa amintim doar noul sediu in valoare de cca 7 milioane dolari). Rusinos de amatorist, prin traditionale surogate mediatice, gruparea minoritara denigratoare a inceput o "arie a calomniei", grevata de un serios bagaj resentimentar, interesata sa plateasca polite si sa genereze un climat de mare confuzie, antrenand in aceasta sarabanda furibunda si organismele oficiale, solicitate sa intreprinda tot felul de controale, mai exact 11 la numar. Apoi, s-a purces la falsificarea unor rapoarte ale asa-ziselor comisii pentru a se fabrica argumentele putine si fragile care sa ii permita ministrului de atunci, Al. Athanasiu, emiterea unui ordin abuziv, nr. 4320/2004. Urmatorul ministru, Prof. Mircea Miclea, de abia sosit in angrenajul ministerial si neobisnuit cu tertipurile functionarilor din esalonul secund, dintotdeauna foarte usor de "cointeresat", a marsat si a gafat, repetand in continut vechiul ordin intr-unul nou, cu nr. 4310/2005. Intr-un tarziu, a perceput corect situatia, a promis, in sfarsit prudent, grabnica sa remediere in septembrie 2005, dar, si mai intempestiv, a demisionat. Practic, a lasat urmasului sau in respectiva functie, mostenirea morala de a repune Universitatea "Petre Andrei" in relatii normale cu M.Ed.C. si de a readuce adevarul in prim-plan.
Actul reparatoriu, pe deplin justificat, intarzie insa din cauza aceleiasi dezarmante lipse de imaginatie a forului ministerial, ce se complace intr-un comportament mimetic impins la extrem. Dupa controalele "comandate", lipsite de vreun rost, pripite si cu proteze in concluziile pline de amatorism, nu s-a purces inca la delimitarea de onoare a M.Ed.C. de astfel de actiuni pompieristice si, mai ales, nu s-a concretizat gestul de onoare de a lasa o institutie de top sa-si canalizeze eforturile inspre indreptatite scopuri ale educatiei.
Oricum, din puzderia de "pete in soare", consemnate in "caietele de sarcini" ale comisiilor de control nu a mai ramas decat una singura, celelalte fiind demontate cu rabdare, dar si cu mare risipa de timp si efort din partea Universitatii: se acuza nefinalizarea fuziunii prin absorbtie a Universitatii "Apollonia" de catre Universitatea "Petre Andrei".
Cum se prezinta realitatea in schimb?
1. In urma hotararii in unanimitate a Senatelor celor doua institutii de a fuziona si dupa modificarea in consecinta a ambelor Carte, decizia de fuziune prin absorbtie dintre Universitatea "Petre Andrei" si Universitatea "Apollonia", ambele acreditate, a fost legalizata printr-o Hotarare Judecatoreasca definitiva din 24.09.2004, pe care, insa, M.Ed.C. refuza sa o recunoasca. Incapatanarea ministeriala nu este una benefica, dimpotriva, e foarte orgolioasa si, regretabil, in cazul nostru, este impusa de un murdar joc de culise, care ar trebui sa il determine pe Domnul ministru sa fie macar circumspect, daca nu doreste, asa cum ar fi normal dupa atata tevatura gratuita, sa taie odata nodul gordian al coruptiei si al minciunii, repunand raporturile pe fagasul normal si constructiv.
2. In fapt, conform art. 3, alin. 3 din Legea 287/2004 ("Legea consortiilor universitare"), M.Ed.C. ar trebui doar sa solicite modificarea Hotararii de Guvern privind structurile universitare in sensul ca Universitatea "Apollonia" nu mai trebuie sa figureze in respectivul act, Universitatea "Petre Andrei", care a absorbit-o, preluand, firesc, componentele celei dintai, in speta facultatile acesteia, asa cum a precizat si CNEAA in adresa nr. 5/27.01.2005 transmisa MEdC, cat si in adresa nr. 2322/12.12.2005 catre Universitatea "Petre Andrei".
3. Evident, si, tocmai din acest considerent un motiv de cramponare, odata recunoscuta legalitatea absorbtiei, dispare si ultimul argument ce determina nerecunoasterea rectorului ales de o majoritate de 4/5 din colectivul de la "Petre Andrei". Altfel, precum se precizeaza clar in adresa nr. 2322 a CNEAA, Universitatea nu numai ca indeplineste standardele prevazute de Legea 88/1993, republicata, dar le si depaseste, iar deficientele constatate de diverse organisme de control au fost remediate.
Aceeasi adresa trage concluzia ca singura problema ce isi asteapta solutionarea este confirmarea rectorului de catre M.Ed.C.
Asadar, se inregistreaza, din nou, riscul, semnificativ intr-o democratie autentica, ca o autoritate sa abuzeze si sa persiste intr-o atitudine negativa, controlata politic si mafiot, in dispretul valorilor profesionale si al calitatii atat de invocate, de altfel. Ne intrebam firesc si logic: ce doreste cu adevarat Ministerul? Calitate? Competenta? Standard tinzand spre cel european? Daca da, de ce persista intr-un discurs care oprima dreptatea, libertatea de opinie si de initiativa pentru simplul fapt ca din el lipseste tocmai afirmatia.
Recapituland:
1) I se imputa Universitatii "Petre Andrei" "nefinalizarea" fuziunii cu „Apollonia", dar aceasta este consacrata printr-o Hotarare Judecatoreasca definitiva, care trebuie aplicata.
2) S-a solicitat o noua Carta universitara, o noua metodologie a alegerilor, refacerea alegerilor pentru functia de rector. Or, prin sedintele de Senat, din 26 iunie 2005, respectiv, 15 septembrie 2005, au fost aprobate unanim noua Carta universitara si Metodologia alegerilor, dupa cum s-a reluat alegerea rectorului, in conformitate cu toate prevederile legale. Dosarul a fost depus spre confirmare, la data de 26 septembrie 2005, dar nici pana acum, adica dupa mai bine de 5 luni (peste 150 de zile), nu s-a primit raspunsul Ministerului, desi legea spune ca acesta trebuie dat in 30 de zile.
3) Se pastreaza tacerea fata de un act capital, exprimand punctul de vedere al CNEAA, care, in urma sedintei din 17 octombrie 2005, a formulat explicit un verdict: Universitatea "Petre Andrei" indeplineste toate standardele si ramane acreditata, elemente de maxima importanta si relevanta, pe care, de altfel, ziarul "Adevarul" le subliniaza in articolul din 7 februarie 2006.
Extragerea acestor puncte de ruptura logica si legala in modul de actionare a M.Ed.C. aduce la cunostinta opiniei publice romanesti, dupa repetate apeluri de altfel, o situatie de un absurd tragic in care se zbate o institutie de invatamant superior romanesc. Dincolo de orgoliu, virulenta si smecherie de culise, Ministerul trebuie sa aplice legea. Pur si simplu. Intr-un stat de drept. Sa recunoasca, intr-un spirit critic avizat, ca modul de a judeca nu poate tine cont decat de Lege si de VALOARE. Societatea romaneasca are nevoie acuta de dreptate si valoare.

Senatul Universitatii "Petre Andrei" din IaSi