In sala in care a avut loc sedinta inaugurala a Societatii Literare Romane, la care au participat "reprezentanti ai limbii romane din toate unghiurile unde Traian si Aurelian au plantat vulturii Romei", era scris: "Disolutiunea limbei este disolutiunea poporului, opriti pe una si veti opri si pe cealalta". Timotei Cipariu pronunta un emotionat discurs despre importanta limbii care "nu poate sa lipseasca la nici unui popor, ea se naste odata cu el, creste si se dezvolta, infloreste si se vestejeste, imbatraneste si moare una data cu poporul." Cateva zile mai tarziu, avea loc prima dezbatere pe marginea proiectului de ortografie prezentat de Gavril Munteanu. Cu acest prilej, Ion Heliade Radulescu, dupa ce propunea sa fie luat ca model "limba bisericeasca", conchidea: "Orice am hotari noi, tot nu s-ar impune ca lege, daca nu am consulta firea limbei noastre: limba sa ne fie dascal, ea sa ne impuna ortografia". Se traducea in fapt misiunea Academiei Romane, asa cum fusese stabilita in Locotenenta domneasca de infiintare: "a) de a determina ortografia limbei romane; b) de a elabora Gramatica limbei romane; c) de a incepe si realiza lucrarea Dictionarului roman". In timp, preocuparile comunitati academice romane au devenit mai numeroase, s-au diversificat in consonanta cu evolutia stiintei si culturii, insa traditia ivita atunci s-a perpetuat, adaptandu-se exigentelor dezvoltarii lingvisticii si limbii vorbite. Asa s-a facut ca si acum, cand majoritatea membrilor Academiei Romane reprezinta stiintele "tari", limba si literatura romana continua sa fie in centrul preocuparilor specialistilor din institutele academice, inscrise ca proiecte fundamentale ale Academiei Romane. Iata, nu de mult, au fost lansate patru volume din "Dictionarul general al literaturii romane" si "Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane" (DOOM).
Lansarea "Gramaticii limbii romane", elaborata de Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti al Academiei Romane si aparuta la Editura Academiei Romane, s-a constituit intr-un eveniment stiintific de prima importanta pentru toti cei care vorbesc si scriu romaneste. In cuvantul sau de deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, si-a marturisit bucuria de a vedea acest proiect finalizat, datorita unor oameni competenti si de caracter, fiindca "a duce lucrurile pana la capat inseamna, printre altele, o dimensiune a caracterului". Mai multe despre actuala editie academica a Gramaticii limbii romane am putut afla din comunicarile prezentate de acad. Marius Sala, prof. Valeria Gutu Romalo, prof. Gabriela Pana Dindelegan, membru corespondent al Academiei Romane, cercetator stiintific dr. Marina Radulescu Sala, conf. univ. dr. Rodica Zafiu.
Punct
de plecare: limba literara actuala
Elaborata sub egida Academiei Romane, "Gramatica limbii romane" are un caracter teoretic, fiind orientata indeosebi spre varianta limbii literare si, totodata, spre cele mai noi achizitii ale lingvisticii. Cum era firesc, reperul imediat a fost "Gramatica limbii romane" publicata in 1963, coordonata de Al. Graur, Mioara Avram si Laura Vasiliu. Cele doua volume, insumand 1.700 de pagini, sunt rodul cercetarilor unui colectiv coordonat de prof. Valeria Gutu Romalo si format din specialisti de la Institutul de Lingvistica al Academiei Romane, cercetatori si cadre didactice de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti si de la Facultatea de Litere a Universitatii "Transilvania" din Brasov: Raluca Braescu, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Blanca Croitor Balaciu, Laurentia Dascalu Jinga, Andreea Dinica, Mihaela Gheorghe, Adriana Gorascu, Dana Manea, Margareta Manu Magda, Isabela Nedelcu, Gabriela Pana Dindelegan, Magdalena Popescu-Marin, Marina Radulescu Sala, Camelia Stan, Domnita Tomescu, Andra Vasilescu, Ileana Vantu si Rodica Zafiu. Referenti stiintifici sunt Liliana Ionescu-Ruxandoiu si Gabriela Pana Dindelegan iar din comisia de revizie au facut parte Valeria Gutu Romalo, Ioana Vintila Radulescu, Dana Manea, Marina Radulescu Sala, Camelia Stan si Rodica Zafiu. Multumindu-le, acad. Eugen Simion a evidentiat faptul ca noua Gramatica academica, pornind de la editia precedenta, strict descriptiva si normativa, a tinut seama de transformarile petrecute in stiinta limbii in ultimii ani, adica "intr-o perspectiva a dinamicii sincronice (...) a procesului de comunicare".
Intreband pentru ce era nevoie de o alta editie academica a gramaticii limbii romane intr-o lume care are atatea si atatea alte probleme isi cauta rezolvarea, presedintele Academiei Romane a raspuns: "Pentru ca stabileste normele limbii si corectitudinea cu care scriem si vorbim, care reprezinta semnul unei natiuni culturale". De altfel, si in alte tari asemenea preocupari sunt la ordinea zilei. In Franta, bunaoara, Academia pune in discutie asemenea teme si sunt institutii specializate pentru apararea limbii, desi nu intotdeauna cu succes, mai ales in ceea ce priveste imprumuturile din limba engleza. "La noi, lucrurile sunt intr-o mare libertate, totul este lasat pe seama scolii, si cand scoala nu mai reuseste, educatia lingvistica si corectitudinea limbii sunt lasate pe seama strazii si televiziunii..." Limba romana s-a uratit, cum spunea odata Liviu Ciulei. Atunci, care este rostul unei noi gramatici academice? "Invata pe cei care trebuie sa invete generatiile tinere sa vorbeasca corect, pentru ca primul semn al inteligentei si culturii unui om este modul in care se adreseaza, cum isi construieste fraza, cum desfasoara discursul, cu cata abilitate poate folosi melancolia, lirismul, subtilitatile si singularitatiile unui cuvant". La fel de important este ca noile achizitii ale stiintei limbii trebuie sa fie temeinic cunoscute si folosite cu rost. Si o precizare revenita in mai toate comunicarile: actuala Gramatica nu se adreseaza elevilor, ci profesorilor.
Dezvoltand si nuantand aceste idei, acad. Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistica, a facut, intr-o maniera personala, o istorie a elaborarii Gramaticii, incepand cu propunerea facuta de acad. Matilda Caragiu Marioteanu. Si un principiu al lui Al. Rosetti: "Trebuie sa facem, chiar daca nu perfect. Vor veni alti sa faca lucruri mai bune." Ca manager al proiectului, acad. Marius Sala a vorbit despre adevaratul model de colaborare intre specialisti, despre participarea plina de entuziasm a celor tineri, datatoare de sperante pentru viitorul cercetarii lingvistice.
Cuvantul
si Enuntul
Situand structura gramaticala a limbii romane intre sistem si discurs, descrierea propusa de actuala gramatica este organizata in doua mari sectiuni: fenomenele gramaticale sunt grupate in jurul unitatilor de baza ale limbii - Cuvantul (unitate a sistemului, dar si a discursului /a comunicarii) si Enuntul (unitate a discursului, tributara sub aspect constructiv sistemului). Astfel sunt integrate si noile interpretari ale structurii gramaticale, tinandu-se seama "de evolutia limbii si a lingvisticii". In acest sens, Valeria Gutu Romalo sublinia ca, daca in prima jumatate a secolului trecut interesul s-a concentrat asupra organizarii interne a limbii ca sistem, cercetarile actuale "privilegiaza aspectul fundamental al limbii din perspectiva utilizarii ei ca instrument de comunicare". Cum era firesc, s-au schimbat perspectivele teoretice si metodologice consonate cu principiul "Comunic, deci exist". "Cuvantul reprezinta o unitate ce apartine sistemului si este individualizat ca unitate prin multiplele tipuri de relatii lexicale, sintactice, flexionare la care participa." La randu-i, "enuntul este unitatea de baza a comunicarii, entitate a discursului, suport lingvistic, constituit din mijloace oferite de limba (de sistem). Enuntul face posibil transferul de la un vorbitor la altul al informatiilor exterioare sistemului, referitoare la realitate in ipostaza ei obiectiva, dar si subiectiva, reala sau imaginara". Enuntul este prezentat sub "aspectul structural si functional al ansamblurilor sintactice din perspectiva organizarii ierarhice a enunturilor si ca organizare pragmatico-discursiva". Nou in acest volum este introducerea perspectivei structurale (descrierea grupurilor) si a celei functional-discursive. Dintre noutati mentionam doar introducerea distinctiei dintre predicatul sintactico-enuntiativ si cel exclusiv sintactic; deosebirea dintre predicatul simplu si cel complex, cu interpretarea diferentiata a acestuia din urma la diverse nivele (sintactic, semantic, pragmatico-enuntiativ).
In consens cu marile gramatici europene
Corespunde orizontului de asteptare a cititorului contemporan solutia aleasa - ca metodologie, conceptie si terminologie ? Raspunzand pe larg acestei intrebari, Gabriela Pana Dindelegan a spus ca, intre respectarea modalitatii de abordare a structurii editiei precedente, cu unele aduceri la zi, si solutia modernitatii excesive, s-a optat pentru o solutie intermediara. "in consecinta, conceptia si terminologia, fara a fi rebarbative, apartin zilelor noastre, fiind in consens cu marile gramatici europene similare aparute in ultimii zece ani (si nu sunt putine!)". S-ar putea vorbi de un anume eclectism, inteles insa ca "selectie si integrare, intr-o constructie coerenta, a unor perspective de cercetare diverse: structurala, functional-sintactica, functional-discursiva si a unor orientari diverse, unele de tip integrator, morfosintactic, sintactico-semantic, sintactico-pragmatic), eclectism menit sa aprofundeze intelegerea functionarii complexe a domeniului gramatical si a relatiilor lui cu celelalte compartimente". Este vorba "de o alta distributie a interesului de cercetare, ceea ce a determinat organizarea celor doua volume si, "daca elementele de morfologie fac obiectul primului volum, si sunt epuizate in acesta, in schimb, elementele de sintaxa intereseaza, in moduri diferite, in ambele volume: in primul volum, ca posibilitati combinatorii ale cuvantului; in al doilea, ca trasaturi ale ansamblului sintactic". Intre altele, si sectiunea "Functii sintactice", cea mai apropiata de traditie, cuprinde noutati, intre care consemnam doar ca subiectul si numele predicativ sunt interpretate ca tipuri speciale de complement. In concluzie, Gabriela Pana Dindelegan recunoaste ca "noua Gramatica este incitanta, adesea problematizanta, o gramatica atenta la uzul lingvistic, aflat in continua miscare si diversificare, o lucrare care indeamna ea insasi la reflectie, lansand idei si propunand solutii alternative, lasand loc deschis la cercetari si cautari ulterioare".
Capitole inovatoare
Rodica Zafiu a subliniat ca editia din 1963 continea cateva capitole inovatoare, surprinzatoare atunci: Afirmatie si negatie, Elipsa, Repetitie, Anacolut, Cuvinte si constructii incidente. De atunci, studiul limbii s-a dezvoltat tocmai in zonele pe care aceste capitole le anticipau: pragmatica, analiza discursului, functionalism. In consecinta, noua gramatica aduce o schimbare de perspectiva, fiind o descriere a functionarii limbii, raportata la enuntare, la discurs, la contextul de comunicare. Ilustrata cu texte actuale, noua Gramatica a limbii romane are, in ultima parte a volumului II, capitole mai putin canonice: despre Dialogul, Limba romana vorbita, Conectori frastici si transfrastici (de tipul de fapt, de altfel, asadar), Deixis (elemente care realizeaza ancorarea in situatia de comunicare: eu, tu, aici, acum...), Anafora (elemente care preiau informatia de la un referent deja enuntat, asigurand continuitatea tematica a discursului) etc. Este descris in detaliu rolul comunicativ al intonatiei si relatia sa cu gramatica; se explica modul in care ordinea cuvintelor stabileste legatura intre informatia veche si cea noua s.a. In capitole de sinteza sunt prezentate fenomene sintactice care trasgreseaza gramatica, exprimand prin mijloace diferite universalii ale limbilor cum sunt comparatia, negatia, modalizarea. Toate aceste noutati, care astazi sunt teme fundamentale ale stiintei limbii sunt, in acelasi timp, utile invatamantului, prin aspectele lor practice: se pot reflecta in activitatile de deprindere a exprimarii nuantate, coerente, a capacitatii de a construi un text, de a construi o argumentare.
Concret, in interventia sa, Marina Radulescu Sala s-a referit la complementele descrise in sectiunea consacrata functiilor sintactice, argumentand din ce cauza cele doua complemente (cel direct si cel indirect) au devenit cinci. Mai precis, complementul direct este scindat in doua functii sintactice (pozitii) -direct si secundar, in timp ce complementul indirect in trei - indirect, prepozitional si posesiv. Aceasta nu inseamna schimbarea structurii gramaticale, cu atat mai mult cu cat existenta lor era consemnata in editia a doua a Gramaticii academice. "Ceea ce s-a schimbat este modul de descriere a uneia si aceleiasi realitati lingvistice, mai precis, modul de delimitare a unor clase sintactic distincte." Demonstratia riguroasa ne-a convins (si speram nu doar pe noi) ca nu este o "complicatie inutila", ci rezultatul unui efort pentru "a oferi specialistilor o prezentare cat mai riguroasa si coerenta a structurii gramaticale a limbii romane".
O invitatie
la reflectie
si dezbatere
Este cititorul roman pregatit sa primeasca o asemenea Gramatica? Conturand un raspuns, Gabriela Pana Dindelegan a considerat trei tipuri de cititori. In ceea ce priveste pe primul, cititorul tanar sau relativ tanar, dar si cei mai in varsta care sunt la zi cu lucrarile de specialitate, receptarea acestei lucrari va fi pozitiva, "rezolvandu-se ruptura dintre cercetarea lingvistica si gramatica academica" si eliminandu-se intrebarea-refren: "si noi ce gramatica trebuie sa stim?" Pentru cititorul dornic sa se informeze cu ce este nou in acest domeniu, interesul va fi la fel de mare, "cu atat mai mult cu cat lingvistica romaneasca beneficiaza de un dictionar de terminologie (DSL), care a avut timpul necesar, pe de o parte sa pregateasca opinia publica cu o anumita directie de cercetare si cu o anumita terminologie, iar, pe de alta, sa stabileasca relatia de continuitate, dar si de noutate in raport cu traditia gramaticala". Pentru cititorii ale caror cunostinte au ramas la nivelul anilor '63-'64, este necesar sa se explice ca o lucrare elaborata acum trebuie sa tina seama de exigentele cercetarilor actuale. "Asta nu inseamna ca actuala Gramatica nu poate fi adaptata pentru necesitati scolare, operatie care impune insa o prelucrare prealabila a materialului, cu o destinatie speciala didactica."
Prin excelenta un tratat academic, noua Gramatica are numeroase modificari de detaliu, ca si reasezari mai profunde, mai ales la nivelul situarii semantice a fenomenelor. Sub alt aspect, este si o punte de legatura intre editia trecuta si cercetarile viitoare, cu atat mai necesare cu cat stiintele comunicarii aduc noi date si orizonturi interpretative. Spre o corecta intelegere, repetam, nu este vorba de un manual, nici macar universitar, putandu-se insa constitui ca temei si imbold de innoire a gramaticii limbii romane predate in scoala. Pentru Rodica Zafiu, lucrarea are "meritul de a adopta consecvent o atitudine stiintifica veritabila, lipsita de rigiditate si dogmatism: semnaleaza problemele controversate si mentioneaza interpretarile diferite, acceptand existenta mai multor puncte de vedere." Altfel spus, este o invitatie la reflectie si dezbatere.