Tudor Arghezi: Repaosul duminical / Metehnele realitatilor romanesti

Dumnezeu facu in sase zile universul. Intaia zi: lumina. A doua zi: cerul. A treia zi: apele si plantele. A patra zi: soarele, stelele si luna. A cincea: pasarile si pestii. A sasea el facu dobitoacele si pe om. Nu stiu, de pilda, in ce azi anume fu facut pamantul si de ce, facandu-se lumina luni, a mai fost apoi nevoie de soare, zamislit intr-o joi. Nu se stie nici timpul, nici noaptea cand s-au ivit, si se pare ca ziua a sasea, sambata, si cea din urma, i-a fost lui Dumnezeu de ironie, de vreme ce l-a lasat pe om la coada si l-a scuipat in tarana in acelasi timp cu dobitoacele. Si multe ar fi sa nu se stie. Ceea ce-i sigur este ca marele mitropolit al Creatiei s-a odihnit in ziua a saptea. Multumit au ba, e sigur ca s-a intins pe o saltea de nori albi si s-a lasat dulce leganat in reteaua vantului.
Fecunditatea Tatalui nostru celui din ceruri a fost colosala, cand te gandesti ca pentru ca sa faca un spic de grau plugarul pune azi cateva luni de zile, pe cand cultura fortata, de la inceputul lumii, a dat deodata toata verdeata de pe glob, de la spanac pana la molifti. Ca sa faci azi un ""peste"" e nevoie de niste conditii pe cat de speciale, pe atat de indelungate: mustati, familie buna, babe, uneori poeti si printese rascoapte; in cartea lui Moisi toti pestii s-au risipit in patura apelor intr-o secunda. Pui azi doisprezece sau saisprezece ani de studii ca sa obtii un dobitoc, zeci de profesori, sute de regulamente; la inceput mii de dobitoace s-au trezit sugand la tatele pamantului, cat ai aprinde un chibrit. Atunci lucra o forta de proportii americane, azi industria protoplasmei a degenerat si a ajuns meschina. Intr-un singur domeniu rapiditatea si volumul lucrurilor create mai pot fi comparabile cu ispravile Genezei: al afacerilor; si cu atat mai mult cu cat afacerile au caracterul jafului, si in aceasta privinta - bine au zis profetii protestanti si catolici de acum vreo zece ani - traim intr-o epoca de reinviere a misticismului. Dumnezeii timpului sunt samsarii, speculatorii, simpatici pungasi, inteligenti escroci. Intr-o zi se pot castiga, cu o singura mana ciunta, milioane. Si apoi dubla, polul, francul, nu sunt oameni, stele, plante, peste, cer si lumina? (...)
Cand s-a introdus si la noi repaosul duminical si s-a facut o lege pentru respectarea zilei a saptea legiuitorul a fost silit sa se supuie ritmului pomenit, ca un Adam docil. Si popii, si muncitorii, si guvernul au facut si au primit legea cu bucurie; popii crezand ca tava liturghiei va iesi din biserica duminica mai ingreuiata de gologani; muncitorii pentru ca se vor odihni; guvernul pentru ca tihna lui va fi prelungita.
Urmarile repaosului duminical pe mine, unul, ma scarbesca€¦ Indeobste, duminica n-ai ce manca, n-ai ce fuma, n-ai ce cumpara. Ca un democrat ce sunt, gust fireste din placerile cu care se intinde pe pat, in dosul oblonului tras, vanzatorul meu de tigari; dar mi-ar placea sa beau si tutun. Librarul nu-mi da hartie, cismarul nu-mi aduce ghetele; droghistul nu-mi vinde praful de dinti. Daca as voi sa iau o baie, nu se poate. Iti vine gustul sa-ti cumperi niste ciorapi, si trebuie sa amani. Legiuitorul se plimba toata saptamana; eu toata saptamana muncesc si nu-mi ramane timp decat duminica pentru piata inchisa, ca un cimitir. Posta si barbierii inchid dupa-amiaza. Singuri dricarii tin in permanenta usa data la parete. (...)
Dumnica, viata aceasta se schimba intr-o tristete adanca; ia infatisarea zvapaiata a uratului disperat de lene: traieste cafeneaua, imbie ulitele destinate trandaviei, e un vartej de sentimente plictisite. Duminica e o zi pentru sinucigasi si gagauti. Repaosul periodic mi se pare ca o aberatie. Dar, in sfarsit, lumea trebuie sa se odihneasca, sa se imbete o data pe saptamana bine si sa-si sleiasca puterile cumsecade. Ziua a saptea e singura zi in care omul se toceste mai mult. Atunci cand poate organele lui functioneaza intocmai ca joia, in care s-au zamislit soarele si luna, si intocmai ca sambata, omul se opreste si se orienteaza altfel. Lunea toti functionarii comerciali sunt bolnavi de moalele capului sau in ascunzatorile pantecului; sambata, dupa o saptamana de truda abia isi revin in simtire, ca reincepea€¦ duminca. (...) E dulcea noastra clasica ipocrizie; forma idioata. (...)

Aparut in ""Facla"", 25 august 1912, (""Opere"" vol III. Publicistica, Editura Academiei Romane Univers Encilopedic)

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe