Vreme mohorata. Ieri a fost septembrie. Maine cred ca va fi ianuarie. Rulez cu viteza mica scanand trotoarele in cautare de clienti. Pe bulevard, un jeep de lux este oprit de un agent de circulatie. Politistul se apropie de masina in timp ce geamul electric se deschide lent, dand la iveala o mana in care se afla un celular. Parca-l cunosc de undeva pe individ. Initiez repede o discutie de la generalitati la lucruri punctuale. Acum stiu cine este. Ma prefac in continuare ca nu l-am recunoscut. Imi vorbeste de parca ar fi in fata camerelor de luat vederi. Il determin sa realizeze ca impactul mediatic nu-si are rostul la mine in masina. Doar oameni suntem, iar placerea mea de a sta de vorba cu un om luminat se imbina cu speranta gasirii unor raspunsuri de la cineva care cunoaste bine sistemul.
Nimic nou sub soare! Telefoane interventii, interese.
- Domnule, de unde vin toate astea, ma minunez eu!
Imi arata degetul aratator indreptat in sus. Caut sa calculez repede unghiul aratatorului: la 90° ar fi fost ceva divin, insemnand ca ne meritam soarta. Dar el este inclinat pe la 70°. Cam p-acolo se afla planeta Marte... Miez de noapte. Ma uit mai atent la individul pe care tocmai l-am luat de pe o alee intunecata. Dupa cum se comporta, ma cam indoiesc ca ar fi un bun platnic. Un con de lumina cade pe fata lui. Multumesc
""Luxten-ului"". Gata m-am lamurit:
- Uite ce e frate. Nu-ti iau nici un ban pe cursa dar aici trebuie sa cobori.
- De ce manca-ti-as?
- Pentru ca esti dubios!
- Nu, sa moara mama dacaa€™s dubios!