Crestinismul a luat nastere si s-a dezvoltat la inceput in structuri elenistice si romane, care i-au usurat atat raspandirea, cat si transformarea sa in religie universala se spune in cartea Izvoarele Crestinismului Romanesc.
Apostolul Pavel afirma in secolul I d.Hr. ca ""Evanghelia lui Hristos a fost vestita de la Ierusalim si imprejurimi pana la Illyricum"", iar istoricul Eusebiu, preluand o informatie mai veche, relateaza ca apostolului Andrei i-a revenit ca sarcina sa propovaduiasca religia crestina in Scythia. In ravna lor de a arata raspandirea legii crestine, Tertulian si Origene pomenesc printre cei cuceriti de noua credinta si pe daci. Adoptarea crestinismului de catre daco-romani reflecta unul dintre cele mai complexe fenomene petrecute in plan spiritual la inceputul epocii romane tarzii. Crestinarea s-a desfasurat, in zona Dunarii de Jos, in paralel cu romanizarea autohtonilor, crestinismul propagandu-se prin militari, colonisti si negustori veniti in special din provinciile rasaritene ale Imperiului. Crestinismul balcanic din primele secole ale mileniului I era legat de coastele Marii, de statiunile mari ale drumurilor imperiului. Istoria, surprinzatoare ca intotdeauna continua inca sa ne ofere dovezi ale fenomenului numit crestinism. Nu a fost si nu este un fenomen usor de inteles. Dar, cum timpul le rezolva pe toate, tot asa si oamenii au incercat sa-si lamureasca intotdeauna intrebarile legate de credinta. (Loreta Popa)