De cand a izbucnit scandalul Zambaccian, nu m-am pronuntat niciodata in scris (am facut-o doar la tv, atunci cand am fost invitat si mi s-a cerut parerea) despre ceea ce i se intampla lui Adrian Nastase. Nu m-au oprit nici faptul ca ne cunoastem la modul de politete reciproca, nici calitatea de editorialist al Jurnalului National a presedintelui Camerei Deputatilor si nici macar presupusele cenzuri si obligatii visate de apologetii revansei portocalii, posesori de conexiune Internet.

Pur si simplu am considerat ca dezbaterea reformei in Justitie (cu toate consecintele ce decurg din noua politica in domeniu imprimata de Monica Macovei) nu trebuie sub nici o forma personalizata, ci trebuie purtata cu argumente ce tin exclusiv de principiu/fenomen/legalitate si atat. Odata ajuns personajul in cauza un caz international, ca efect al hipermediatizarii perchezitiilor din Zambaccian si al nesfarsitelor dezbateri pe tema legitimitatii si/sau constitutionalitatii actiunilor procurorilor DNA, consider ca a venit momentul ca Adrian Nastase sa fie tratat de catre sussemnatul, (si) ca subiect de sine statator.
Dupa parerea mea, autosuspendatul presedinte executiv al PSD e la aceasta ora terminat ca om politic. Cred ca numai o minune l-ar putea ""invia din morti"", ca pe Iisus de pe Cruce. Asta si banuiesc ca au urmarit cei care au instrumentat intreaga operatiune de compromitere a celui in fata caruia nu suflau acum un an si jumatate. Nu priponirea intru eternitate a arogantului national hraneste spiritual orgoliile exacerbate, ci umilirea si demonizarea acestuia, tratamentul de hot de butelii care i se aplica, asocierea numelui sau cu al unor smenari ieftini, excomunicarea sa de catre membrii partidului pe care l-a condus cu mana de fier.
Pe de o parte, Adrian Nastase isi merita, politic si chiar uman, soarta. Desi obsedat de propria imagine cat a fost la guvernare, dornic sa se vada latit pe toate ecranele patriei si prezentat laudativ in paginile ziarelor, a sfidat pe fata presa, ferm convins ca relatiile privilegiate cu anumiti sefi din media si banii pompati vartos, pe post de publicitate de stat, in conturile privilegiatilor il vor face imun. N-a fost deloc asa. Dornici sa-l vada zdrobit sau pur si simplu simtind ca e momentul sa se faca utili noii aristocratii portocalii, ziaristii l-au sfartecat. Chiar si cei care odinioara-i mancau din palma s-au sucit; azi il judeca inchizitorial in talk-show-uri si in editoriale pline de miez, de care nu i-ai fi crezut in stare pe vremea cand nici nu miscau in front. O alta greseala pe care Nastase, in clipele lui de reflectie, ar trebui s-o constientizeze, daca nu s-o si corecteze, tine de oamenii de proasta calitate de care, impreuna cu ilustra lui sotie, s-a inconjurat. Ipochimeni care ieri se gudurau pe langa stapan il dau azi in primire la Procuratura. Nulitati pe care le-a luat de pe strada, carora le-a oferit un statut social si-o paine pufoasa de mancat, nu mai prididesc sa-l condamne pe fostul lider absolut si sa alimenteze autoritatile si presa cu documente privind afaceri neguroase la care ei insisi au fost partasi. Nu in ultimul rand, desi viata a demonstrat de-atatea ori ca istoria e relativ ciclica, Nastase s-a crezut vesnic. Nu si-a putut inchipui nici o clipa ca nu el va fi Alesul, ca partidul-stat va trece in Opozitie, ca-n umilii de altadata din PSD se va trezi constiinta revolutionara, ca apropiatii-l vor trada, ca va ajunge-n bataia pustii ca mistretii de-odinioara de la Balc.
Pentru toate acestea, Nastase plateste; uman si politic. Nevasta i-a ajuns in spital (atat timp cat exista indiciile unei suferinte mai mari sau mai mici, n-am motive sa ma indoiesc, dupa cum bate vantul, de buna credinta a medicilor), copiii ii sunt aratati la televizor ca mieii de Paste pe marginea soselei, subalternii de altadata isi dau coate si rad manzeste cand fostul jupan da cu subsemnatul. Insa absolut nimic din ceea ce a facut, vreme de patru ani, fostul presedinte al PSD in mandatul sau nu indreptateste haituirea sa concertata si practicile abuzive (caracteristice regimului totalitar pe care sper ca toti dorim sa-l dam uitarii) la care acesta este supus. Romania se doreste a fi incepand din 2007 membru cu drepturi depline al marii familii europene civilizate. Unul dintre principiile sacre ale UE este independenta Justitiei. Printr-o extensie de logica, in spatiul comun european, respectarea legilor si a procedurilor este obligatorie. Asta trebuie sa bage la cap atat de europeana doamna Macovei, nimic mai mult.
Daca actualul presedinte al Camerei Deputatilor este intr-adevar suspectat oficial de coruptie, procurorii lui Daniel Morar sa puna probele pe masa (nu sa le caute cu detectorul de metale prin peretii din Zambaccian si-n fundatia de la Cornu), sa-l trimita in fata instantei, iar judecatorii sa dea verdictul legal. Daca nu, nu si gata! Circul sa-si mute cortul in alt oras, iar lautarii sa cante la alta masaa€¦