Peste 2.500 de participanti din 82 de tari! Cifre fara precedent la editia jubiliara; 17 zile de concurs vizionate de peste un milion de spectatori; Cifra telespectatorilor? De trei ori mai mare; eforturi uriase din partea gazdelor de a reconfirma faptul ca italienii, in speta edilii din municipiul de resedinta al regiunii Piemont, stiu sa fie la inaltime si cand este vorba de sport, nu numai de reuniuni artistice, culturale si stiintifice. Chiar daca sportivii azzurri nu s-au numarat intotdeauna printre laureati, lasand altora, oaspetilor din alte tari sau chiar de pe alte continente, marea bucurie a implinirilor. Cat despre olimpicii tarii noastre?...

Doar emotii...
...Am trait cu emotie evolutia la biatlon - 20 km, a primului nostru reprezentant, Marian Blaj. Proba sufocanta pentru tanarul nostru sportiv pe care, cu o mare dificultate a dus-o pana la capat. Locul pe care avea sa se claseze, insa, mai mult decat modest - 66. Aproape descalificat. Si tot pe pozitii care nu spun nimic in marea performanta au incheiat probele respective, in urmatoarele zile ale Olimpiadei albe, si sportivi romani, Monika György, pe 59 la schi-fond, 15 km urmarire, Florentin Daniel Nicolae, pe 53, la schi alpin-coborare, iar Antal Zsolt si Mihai Galiceanu, la schi fond - 30 km urmarire, pe 48. A fost, intr-un fel, o surpriza placuta prezenta pe locul 26 a Danielei Oltean la patinaj viteza - 3.000 m. Dar a urmat proba de biatlon 15 km in care doar Eva Tofalvi a iesit cat de cat in relief, intre concurente, cu un loc 20, in timp ce colegele ei de proba, Daniela Cojocea a sosit pe pozitia 73, iar mihaela Purdea tocmai pe 76!? Am sperat sa-i vedem intre primii 10 pe sanierii Eugen Radu si Marian Lazarescu, dar care au terminat pe 15. Am sperat cel mai mult la patinatorul de "artistica", Gheorghe Chiper, stiindu-l nu numai ca pe un sportiv ambitios si talentat, dar si cu dorinta de a face un progres spectaculos, de la locul 23 ocupat la editia precedenta a JO de la Salt Lake City, la unul mult mai aproape de valoarea sa. Ce-i drept, a ajuns pe locul 9, dupa programul scurt, insa doua impuritati in programul liber, l-au aruncat tocmai pe 14. Tot a fost ceva! O pozitie oricum mai onoranta, in comparatie cu cele precedente ale colegilor din delegatia sportiva. A repetat acest loc si stafeta feminina de biatlon 4-6 km, cu exprimentata Eva Tofalvi in formatie. Asadar inca un loc 14. Sa fi fost preludiul unor rezultate si mai valoroase? Alte rezultate, sub locul 20: Nicolae Istrate si Adrian Duminicel, pe 24 la bob; Mihai Iliescu si Levente Barta, pe 26 la aceeasi proba. De altfel ca si Claudiu Grozea, la patinaj viteza - 5.000 m. Mai a existat o mare speranta - Roxana Luca, specialista noastra numarul 1 la patinaj artistic, ca si Chiper. Din pacate, Roxana n-a reusit sa treaca cu bine programul scurt, astfel ca a ratat de putin intrarea intre primele 24 de sportive. Cu patru ani in urma ea reusise aceasta performanta. Nu vreau sa o scuz, dar Roxana a venit la Torino inca nerestabilita dupa o serie de afectiuni la coloana, iar ultimele antrenamente le-a efectuat in tara, pe patinoarul bucurestean; o constructie improprie acestei discipline, ci numai hocheiului. Am relatat si conditiile speciale in care decursesera aceste ultime antrenamente: intr-un patinoar-ghetarie si fara fond muzical...

Surpriza pentru cateva minute!
Aproape de festivitatea de inchidere a "Jocurilor", Antal Zsolt ne-a ridicat tensiunea la plus 200, cncurand la maraton - 50 km. A se intelege, proba de schi fond. Schiorul harghitean a lasat impresia ca este capabil de o uriasa surpriza, conducand de la cota 20 pana la 30, cateva zeci de minute! Ulterior, insa avea sa fie "inghitit" de grosul plutonului. Efortul sau fusese mult prea mare. Avea sa se consoleze cu locul 46 din 63 de concurenti care au terminat cursa. Antal a tinut mult sa-si faca o iesire olimpica mai aproape de experienta sa, de altfel ca si Chiper. L-au tradat pana la urma forta si rezistenta. In aceeasi proba, Mihai Galiceanu n-a mai avut cutezanta sa ia startul...
Au mai fost colegi de breasla care adopta o pozitie critica fata de prestatia sportivilor romani la Torino. Acolo unde Romania se considera ca a fost prezenta doar pentru a participa. Adica respectand principiul initiatorului Jocurilor Olimpice, Pierre de Coubertin. Numai ca un asemenea principiu a fost enuntat cu mai bine de un secol in urma, inaintea primei editii a JO moderne de la Atena - 1896. Un principiu care avea in vedere sportul amataor. Intre timp, Olimpiadele si-au schimbat radical conceptul. Amatorismul a disparut, treptat. Avea sa devina o afacere. Si inca una extrem de rentabila. Sportivii olimpici - in acest context - n-au mai fost simpli amatori. Li s-au asigurat stagii de pregatire. Primesc indemnizatii de efort. Iar daca destinul le surande, ajungand pe podium sau in preajma acestuia, se aleg si cu o rasplata pecuniara deloc de neglijat... Sigur, la nici o editie a Olimpiadelor de iarna - cu exceptia celei de la Grenoble - 1968, sportivii romani n-au trait marea satisfactie proprie medaliatilor, Panturu si Neagoe fiind - deocamdata singurii nostri posesori ai unui bronz. A fost probabil un miracol, atunci, la Alpe’d Huez, pentru ca Romania n-a fost in masura sa asigure conditii sprotivilor ei spre a aspira la medalii olimpice.

Fara conditii nu se poate
Tentave au existat, dar cele mai multe au ramas in stadiul de proiect sau au fost oprite la jumatatea drumului. Aspect asupra caruia voi reveni cu prilejul unui alt comentariu... Atunci? Daca nu existau sanse pentru a ne afla intre elitele lumii - cum se intampla, de regula, la JO de vara - dar si acolo doar la cateva discipline sportive - atunci de ce mai era necesar sa se deplaseze o delegatie cu doua cifre? Competitia olimpica de la Torino n-ar fi fost onorata, de pilda doar cu doi, trei patinatori, cativa schiori si boberi? De ce 25? Pentru ca sa fie un prilej ca delegatia sa fie dublata cu oficiali - antrenori si nu numai? Unii afirma ca in Romania nu se va putea ajunge niciodata la mare performanta in sporturile de iarna, pentru ca, pe de o parte, la noiiernise sunt prea blande, iar pe de alta parte asigurarea unor amenajari speciale ar implica fonduri fantastice! Si atunci? Atunci opinia publica, cei care au urmarit Olimpiada alba zi de zi, pe buna dreptate, au ramas cu impresia - poate gresita - ca la Torino sportivii romani, cu foarte mici exceptii, s-au aflat intr-un fel de week-end prelungit. Dar nu pe banii lor, cum de regula se pleaca (de catre unii) la fiecare sfarsit de saptamana. Ceea ce schimba radical datele.
Adevarul e cu totul altul. La Torino au existat, realmente, si olimpici romani autentici! Au fost muncitorii si tehnicienii care au construit, la 200 m altitudine, Satul Olimpic din Sestriere. Corturi, birouri, mobilier. Totul, cu aportul unei echipe condusa de maistrul Marius Uta. Aceeasi echipa a ridicat si Satul Olimpic de la Bardoecchia. In aceasta privinta sublinierea lui Sergioi Chiamparino, primarul municipiului Torino spune totul: "Daca nu ne-ar fi ajutat romanii, desfasurarea Jocurilor Olimpice ar fi fost probabil imposibila". Aceasta pentru ca mai bine de 50 la suta dintre muncitorii mobilizati pentru realizarea tuturor amplasamentelor necesare JO de iarna au fost cetateni romani, aflati, printr-un joc al destinului, in Italia. Drept multumire - si ca o recompensa in plus, simbolica, fireste - Ioan Dabija, unul dintre compatriotii nostri, s-a aflat printre purtatorii flacarii olimpice...