Romanii sufoca CEDO

Consiliul Superior al Magistraturii a finalizat, la sfarsitul saptamanii trecute, raportul privind starea Justitiei, urmand ca acesta sa fie discutat in Parlament. Structurat in trei capitole importante, raportul cuprinde, printre altele, date statistice referitoare la cazurile solutionate in instante anul trecut, vulnerabilitati ale sistemului judiciar datorate incalcarii legii de catre magistrati, analiza calitativa a activitatii Justitiei privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, jurisprudenta CEDO in raporturile cu Romania si date statistice legate de criminalitate pe zone si categorii de infractiuni. Astazi vom prezenta ultimele doua capitole, deosebit de importante in perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, avand in vedere necesitatea respectarii drepturilor omului si condamnarea unor infractiuni care aduc atingere patrimoniului statului si activitatilor economice sau intereselor publice.
Raportul privind starea Justitiei nu putea fi complet, dupa cum sustine Consiliul Superior al Magistraturii, "fara referiri la problematica Romaniei reflectata in activitatea Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO)".
Conform statisticilor CEDO, pe rolul acestei instante sunt inregistrate 9.245 de cereri impotriva Romaniei, ceea ce reprezinta 18% din numarul cererilor depuse de cele 46 state membre ale Consiliului Europei. Dintre acestea, 6.000 au fost deja repartizate unui complet de judecata.
Constatand ca, in ultimii ani, numarul cauzelor comunicate de Curtea Europeana Agentului guvernamental din Romania este in continua crestere - 53 de cauze in anul 2003, 70 de cauze in anul 2004 si 137 cauze in anul 2005 - CSM a apreciat ca "este de asteptat ca numarul cauzelor comunicate Guvernului sa creasca si in perioada urmatoare".
Motivul plangerilor, "aceleasi incalcari ale drepturilor omului constatate in perioadele anterioare", il constituie incalcari ale dreptului de proprietate, neexecutarea unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si aplicarea unor tratamente inumane si degradante de catre reprezentanti ai unor institutii publice.

Incalcari ale dreptului de proprietate

CEDO a inregistrat anul trecut aproximativ 50 de plangeri referitoare la incalcarea dreptului de proprietate. Prin solutiile pronuntate deja de CEDO impotriva Romaniei, s-au constatat incalcari ale articolului 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale referitoare la protectia dreptului de proprietate, datorata neindeplinirii de catre statul roman a obligatiei pozitive de a restitui bunurile imobile intrate in posesia sa in virtutea unor acte de nationalizare in perioada comunista si a obligatiei de a recunoaste reclamantului executarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil stabilit printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Curtea Europeana a criticat maniera neunitara de interpretare si aplicare a legilor proprietatii, schimbarile imprevizibile in jurisprudenta, divergenta solutiilor adoptate pe aceeasi problematica la nivelul aceleiasi instante, precum si reactiile intarziate ale Curtii Supreme de Justitie la necesitatea unificarii acestor practici diferite.
De asemenea, CEDO reproseaza statului roman adoptarea unor acte normative in materia proprietatii contradictorii, lipsite de claritate si coerenta.

Neexecutarea unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile

Statul roman a fost deja condamnat in cauze avand ca obiect incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care se refera la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a neexecutarii unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile privind reintegrarea in munca sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. "Avand in vedere ca Agentul guvernamental a fost sesizat cu peste 40 de noi cauze avand ca obiect neexecutarea unor hotarari judecatoresti, pentru prevenirea unor noi condamnari se impun atat interventii de ordin legislativ, prin modificarea Codului de procedura civila si a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, cat si luarea unor masuri la nivelul administratiei publice locale care sa permita punerea in drepturi a persoanelor care au obtinut astfel de titluri", sustine CSM.
In ceea ce priveste aplicarea unor tratamente inumane si degradante de catre reprezentanti ai unor institutii publice, CEDO a pronuntat, pana acum, trei hotarari de condamnare ale statului roman, comunicand Agentului guvernamental alte 15 cauze similare. Fata de acest aspect, CSM noteaza ca "prevenirea unor astfel de cazuri trebuie sa constituie o preocupare permanenta a Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor care, potrivit legii, asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor". Alte cauze aflate in atentia CEDO privesc desfiintarea prin cai extraordinare de atac a unor hotarari definitive si irevocabile, incalcarea libertatii de exprimare, restituirea lacasurilor de cult care au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma, incalcarea libertatii religioase, interzicerea discriminarii, care ar putea atrage condamnarea statului roman.
Potrivit raportului referitor la starea Justitiei, CSM mentioneaza eliminarea comiterii pe viitor a unor astfel de incalcari "prin mai multe interventii de ordin legislativ si institutional", aplicarea acestora urmand sa fie asigurata de autoritatea judecatoreasca si celelalte institutii abilitate ale statului. "Toate hotararile CEDO pronuntate impotriva statului roman trebuie puse in executare, urmate de masuri eficiente pentru prevenirea unor noi condamnari pentru incalcarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale", concluzioneaza Consiliul Superior al Magistraturii.

Incoerenta unor acte normative duce la intarzierea solutionarii cauzelor

Elaborarea unui raport privind starea Justitiei nu poate omite analiza cauzelor cel mai frecvent intalnite care constituie sau pot constitui vulnerabilitati in derularea actului de justitie.
Astfel, potrivit Consiliului Superior al Magistraturii, actul de justitie "nu poate fi indeplinit decat prin aplicarea legii, in litera si spiritul ei", de eventualele erori judiciare fiind raspunzatoare, in parte, "instabilitatea legislativa si incoerenta unor acte normative".
"Anul 2005 a reprezentat, ca si anii anteriori, o perioada marcata, deopotriva, atat de o inflatie legislativa, cat si de inconsecventa unor acte normative cu importanta capitala in ceea ce priveste activitatea autoritatii judecatoresti", sustine CSM, amintind in acest sens de modificarile normelor de competenta care au dus la intarzierea solutionarii cauzelor.
"Modificarile legislative succesive in materia competentelor instantelor judiciare intervenite prin Legea nr. 219/2005 si Legea nr. 247/2005 afecteaza, in acelasi timp, si solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si, nu in ultimul rand, credibilitatea justitiei, intrucat consecinta directa a acestor modificari este incalcarea termenului rezonabil de solutionare a cauzelor. Chiar daca aceasta situatie nu este imputabila judecatorilor, perceptia societatii civile si respectiv a justitiabililor este aceea ca nesolutionarea dosarelor este determinata de ineficienta activitatii de judecata. Este suficient sa exemplificam in acest sens modificarile intervenite prin Legea nr. 219/2005, care, in acceptiunea noastra, aduc atingere dreptului la un proces echitabil in conditiile in care, in baza acestor modificari, s-a ajuns la situatia ca aceeasi instanta sa judece atat apelurile cat si recursurile in acelasi dosar", se arata in raport.
Pe de alta parte, controalele efectuate la instante cu referire la respectarea dispozitiilor procedurale si solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil au scos la iveala faptul ca amanarea solutionarii cauzelor a fost determinata, in numeroase situatii, de exercitarea abuziva a drepturilor procesuale, de neefectuarea rapoartelor de expertiza, de dificultatile intampinate in indeplinirea procedurii de citare si in transferarea inculpatilor arestati.
Un alt factor care influenteaza concret calitatea actului de justitie este legat de resursele umane si modul de utilizare a lor. Constant, sunt sesizate deficiente legate de repartitia volumului de cauze intre instante si parchete si de alocare a resurselor umane, in primul rand, la nivelul Judecatoriilor si Parchetelor de pe langa acestea, ca structuri de baza ale sistemului judiciar.
Analiza resurselor umane si a volumului de activitate pe judecator si procuror releva faptul ca in majoritatea instantelor si mai ales in cazul Parchetelor numarul de personal este insuficient atat sub aspectul dimensionarii schemelor de personal cat si sub aspectul gradului de ocupare al acestora.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe