Din acest an, administratia publica centrala, ca initiator al politicilor publice (PP), are obligatia de a realiza analize de impact, corelate cu analize cost-beneficiu, precum si de a monitoriza si evalua ante si post implementarii PP. Ulterior, asa cum este si firesc, politicile publice sunt transpuse in acte normative, pentru a se crea cadrul legal necesar aplicarii lor.
Obiectivele programului de guvernare prezentate in capitolul intitulat a€śCapacitate institutionalaa€ť s-au concretizat prin publicarea in Monitorul Oficial a Hotararii de Guvern 775/14 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor publice la nivel central.
Coerenta, predictibilitatea si transparenta activitatii administratiei publice centrale raspund la problemele semnalate atat de catre societatea civila, cat si de organismele internationale. Astfel, instabilitatea si lipsa calitatii legilor, si nu in ultimul rand, deficientele aparute in procesul de adoptare a actelor normative, cauzate in marea lor majoritate de lipsa unei analize a fezabilitatii, a impactului si costurilor implementarii lor, au sansa de a fi surmontate prin aplicarea consecventa a prevederilor acestui HG.
Acest regulament este practic un ghid, un itinerariu doar schitat, conform caruia politicile publice depuse dupa 1 ianuarie 2006 vor trece printr-un filtru calitativ care sa dovedeasca oportunitatea implementarii lor.

Capacitatea institutionala, incotro?

Institutia responsabila sa coordoneze tot acest proces al politicilor publice este Secretariatul General al Guvernului prin asa-numita Unitate Centrala. Aceasta initiativa a fost salutata de UE ca fiind un important instrument de reforma legislativa, dar care nu si-a dovedit inca eficienta.
Conform acestui ghid, procesul politicilor publice trebuie sa parcurga doua etape:
Propunerea de politica publica - care va trece prin etape de prezentare, fundamentare, consultare publica (a organizatiilor neguvernamentale, partenerilor sociali, asociatiilor profesionale si a reprezentantilor sectorului privat afectati direct sau indirect de modul in care este rezolvata respectiva problema);
Derularea unor activitati de monitorizare si evaluare in timpul si dupa implementarea PP - aceste activitati putand fi subcontractate si altor organizatii din mediul privat.
Observam astfel ca numai dupa ce propunerii de politica publica i s-a acordat avizul conform din partea ministrului delegat pentru coordonarea SGG-ului se va demara de catre ministere si celelalte organe de specialitate procedura de initiere a proiectelor de acte normative, concluziile acestui aviz fiind obligatoriu incluse in expunerea de motive a respectivului proiect de act normativ.

Ordonanta are si lacune

Cu toate ca este foarte important ca instrument de dezvoltare al actului guvernamental, Regulamentul adoptat prin HG 775/2005 nu constituie cea mai fericita abordare. Fara o reglementare supla, concisa, omogena care sa prevada o metodologie in care termenii sa fie cuprinzator definiti, pastrand o forma fara fond, procesul in sine de invatare si acomodare cu astfel de practici - atat de administratia publica, cat si de societate - risca sa devina doar un deziderat, esec in termeni pragmatici.
Deruland itinerariul propus de actualul HG, precizarile cu privire la timpul care curge intre initierea procesului PP si acordarea de catre SGG a avizului conform lipsesc, de exemplu, ceea ce va da putere functionarilor publici de a interpreta haotic procedura de desfasurare a procesului in sine.
Sunt prevazute atributii pentru unitatile la nivel de ministere, dar lipsesc atributiile pentru Unitatea Centrala din cadrul SGG sau delegarea responsabilitatilor - aspect semnalat si in Raportul de tara, din octombrie 2005, prin referirile facute la stadiul implementarii recomandarilor pentru care mai este nevoie de imbunatatiri.
In final, nu trebuie sa uitam ca in ultimul Raport de tara se mentiona ca: a€žDe obicei, consilieri politici, si nu functionari publici profesionisti, elaboreaza legislatia, politicile, strategiile si planurile de actiune. Studiile de impact in general sunt slabe, consultarile cu persoanele implicate cu toate ca s-au intensificat, sunt inca formalea€ť. Asadar, avem nevoie de un mecanism coerent de abordare a politicilor publice ca un punct forte pentru Romania urmatorilor ani.

Avem modele externe

La nivel international, in tarile care au adoptat acest ghid s-a creat o adevarata reforma legislativa, deoarece s-a ajuns la concluzia ca trebuie revizuita legislatia existenta, avand ca efect eliminarea ambuteiajului legislativ si a practicilor de adoptare in regim de urgenta a actelor normative, creandu-se astfel un mediu stabil, predictibil si transparent. Acest mecanism a fost inclus ca etapa premergatoare depunerii proiectelor de acte normative in Parlamente ale multor tari dezvoltate.
In SUA, de exemplu, s-a constatat ca 50% din proiectele de acte normative elaborate intr-un interval de 2-3 ani au fost respinse din cauza prognozei a€ścost-beneficiua€ť nerealiste a implementarii politicii publice respective sau al oricarui element de fond (prevazut in ghid) care lipsea in propunerea de elaborare a politicii publice. De altfel, incepand cu mandatul presedintelui Clinton s-a interzis ca regulamentele sau actele normative sa fie publicate fara a fi insotite de propunerea de politica publica ce a dat nastere respectivului act.