Regizorul Geo Saizescu: "Totdeauna mi-am iubit actorii, chiar daca uneori iti vine sa urli la intalnirea cu personalitatea lor vanitoasa!"

- Stiu ca veti lansa in acest an "Pacala se intoarce". Ce impact credeti ca va avea acest film? (daca nu ma insel, "Pacala" cu Sebastian Papaiani este al doilea film ca incasari din istoria cinematografiei nationale, dupa "Nea Marin miliardar"). Nu e cumva un risc "Pacala - 2" dupa primul "Pacala"?
- Telespectatorii de azi, inclusiv tinerii care au fost crescuti dupa Revolutia din ‘89 (stiti dumneavostra de cine si de ce) cum ca nu s-a facut nimic pana acum in cinematografia romaneasca, si ca totul trebuie inceput de la zero, sau... din ‘97 - anul intoarcerii unui tanar regizor din Occidentul promitator - repet, inclusiv tinerii, aplauda creatiile mele si ale altor colegi, difuzate pe mai toate canalele de televiziune, impreuna cu "Pacala", care de peste 30 de ani tine steagul sus al intrarilor la cinematograf. Impreuna cu "Nea Marin miliardar", semnat de Sergiu Nicolaescu, "Pacala"... clasic se indreapta spre 20 de milioane de spectatori, in sali de cinematograf, care, in momentul de fata par intentionat neglijate, in vederea vanzarii si cumpararii lor, la un pret bun, de cei care au facut bani si care in nici un caz nu viseaza la destinul filmului national! Cat priveste riscul lansarii noului meu film, nu ma indoiesc ca bunul simt al romanului ii va indrepta pasii spre salile de cinematograf unde se va intalni cu "Pacala se intoarce" - optimist, justitiar, pus sa faca ordine si dreptate - ca o intoarcere spre noi insine, stiindu-se ca publicul national, actualmente, este saturat de un anume umor care se practica acum, rarefiat, superficial si de multe ori de imprumut, ce-i biciuieste auzul si vazul. Una peste alta, iar vorbind de risc. Nu trebuia sa uit a va spune ca "Pacala" al meu care a avut parte in povestile noastre de dusmani multi dar nu marunti - "ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti" - a fost intampinat cu nenumarate piedici, inainte de a fi facut si chiar in timpul realizarii, dar m-am mangaiat atunci cu ideea, ca si acum, ca, intotdeauna, spiritul a fost persecutat, dar a invins! Sfatuit de amici culturali, iubitori de... "Pacala", am tinut acum 30 si ceva de ani un "Jurnal" al filmului, pe care l-am intitulat atunci si-l mentin intru publicare sub titlul initial "Istoria dramatica a unui film comic". Si Pacala care se intoarce a fost impuns de unele coarne - tematoare de un eventual succes al altuia! S-au aruncat vorbe de genul "ce nevoie mai avem noi, acum, de «Pacala», cand intram in UE?!", cum s-au aruncat recent vorbe ca "de ce mai avem nevoie de Eminescu?", ca si cand ai intreba "ce nevoie mai avem de suflet romanesc?".
- Ce alte planuri de viitor aveti? Stiu ca ati filmat relativ putin dupa Revolutie. De ce o pauza atat de mare de la "Harababura" (1991) pana acum?
- Planuri si proiecte am de cand ma stiu c-am facut primul pas pe drumul cinematografului. Vorba lui Lao-Tze: "O mie de pasi incep cu primul pas!". Ei, l-am facut pe primul si am facut si alti pasi, in ciuda greutatilor morale si materiale in care m-am zbatut si din care am iesit cu capul sus razand - de mine, de altii, ca vorba aia: "Radem unul de altul si dracul rade de noi toti!". In ceea ce priveste starea mea de dupa Revolutie, ca autor de filme, trebuie sa va spun ca am primit felicitari si am fost imbratisat ca, in sfarsit, eu, care, dupa vorba lui Calin Caliman, i-am facut sa surada in plina iarna (comunista), o sa dau drumul mijloacelor mele de comediograf de care sunt in stare, nemafiind obstructionat de nimeni si de nimic. Dar n-a fost sa fie asa! Altii, in schimb, au avut, sau li s-a oferit sansa sa faca mult-putin, desi n-au fost imbratisati de publicul national. Ba mai mult, cativa, mizand pe un posibil succes international, si-au permis in unele pelicule, finantate chiar de noi toti, sa ia in deradere bucuriile si tristetile autohtone. Dar n-am stat. Am gandit, am actionat si-am facut!... (La speta umana, facerea este definitiva si definitorie!). Fara a ambitiona un curriculum vitae, desi de foarte multe ori, cand trebuie sa fiu prezentat in fata unei adunari, expresia curenta este de genul: "Vi-l prezentam pe... Dar cine nu-l cunoaste?", pe scurt: Teatrul scenic; Teatrul TV; Actor in filme romanesti si straine; Fondator al Societatii Umoristice "Pacala" si al revistei "Harababura"; Fondator al Asociatiei Nationale a Cinecluburilor; Fondator al Ligii Culturale Romano-Elene pentru Arte, Stiinta, Filozofie si Religie; Fondator al Institutului European de Cultura pentru Comunicare si Educatie prin Imagine; Fondator al Facultatii de Arte din Universitatea "Hyperion" (Prof. univ. dr. - Decan); Fondator al Festivalului International de Teatru si Film Studentesc "Hyperion"; Fondator al Festivalului International de Film "Eco-Etno-Folk-Film"; Fondator al Fundatiei "Cetatea Severinului" (Cetatean de Onoare al municipiilor Craiova si Drobeta Turnu-Severin); Initiator al Simpozioanelor Internationale pe teme de Teatru si Cinema: "Cinema 2000", "Teatrul, incotro?", "Tendinte in filmul european", "Televiziunea, arta sau politica?", "Personalitatea si... personalitatile filmului latino-american"; Autor al volumelor "Jurnalul unui batran lup de cinema", "Filmul, crez estetic si profesiune artistica", "Suras la... Balul de sambata seara", "Asta seara dansam cu... Bachus".
- Debutul dvs. (Doi vecini) a stat sub semnul lui Arghezi - ce a insemnat pentru cariera ulterioara aceasta intalnire?
- Primirea mea de catre Tudor Arghezi, pot sa spun ca a stat sub semnul intalnirii cu geniul, mitul, personalitatea, cuvantul si toate acestea m-au marcat, m-au impins in fata, m-au facut sa-mi urmez calea neabatut, mai ales ca Poetul mi-a dat un indemn, pe care l-am inteles inca de atunci si l-am urmat tot timpul: "Bate-te, domnule Saizescu, bate-te...!".
- Ati lucrat cu actori din generatii diferite, de la Birlic la Gh. Dinica si Emil Hossu. Cine este interpretul dvs. preferat?
- O simpatie - de unde - de ce - poate pentru ca-mi furniza creioane, c-aveam nevoie de-asa ceva, caci eu inca de pe atunci citeam, notam, subliniam, creioane colorate sutite de la un unchi de-al sau ce lucra legatorie-tipografie, in timpul studentiei, eu intr-a patra si el intr-a-ntaia, cu Sebastian Papaiani: o intalnire fericita, care dureaza de peste 40 de ani!
- Cine este scenaristul cu care ati lucrat cel mai bine?
- Cu autorii intalniti in drumul meu spre cinematograf - cu unele exceptii, m-am inteles bine, pentru ca ne-am cautat reciproc, dar cel mai mult si cel mai bine, pot spune, ca m-am inteles cu recunoscutul dramaturg si inspiratul prozator Dumitru Radu Popescu.
- Ce "maestri" ai comediei v-au stat drept modele?
- Desi "nu-mi este strain nimic din tot ce este comic", Chaplin - Charlot si "varsta de aur a comediei" m-au determinat cinematografic.
Faptul ca unii critici frantuji au vazut in unele filme de-ale mele ceva Claire - sau ceva Tati, nu face decat sa ma flateze.
- Actrita preferata din filmele dvs.?
- Ileana Stana Ionescu.
- "Actorul" Saizescu - aveti vreo aparitie in filmele altora?
- In filmele altora: "Banditul", din "S-a furat o bomba" de Gopo; "Jurnalistul malagambist", din "Asediul" lui Mircea Muresan; "Avocatul", din "Buletin de Bucuresti" de Virgil Calotescu si... "coloraturile comice" in filmele Malvinei Ursianu "Pe malul stang al Dunarii albastre" si "Figurantii".
- De care "autor" va simtiti cel mai aproape "satiric"?
- Umorul de calda umanitate al lui Ion Baiesu m-a atras dintotdeauna, dar intalnirea memorabila - pentru scrisul sau satiric - am avut-o cu Titus Popovici.
- Ce parere aveti despre comedia postdecembrista?
- Comedia postdecembrista si in teatru si in cinema, la noi, dar si... aiurea, este in scadere de forma si de continut. Cauzele pot fi analizate.
Personal, nu peste multa vreme, sub auspiciile Institutului European de Cultura pentru Comunicare si Educatie prin Imagine, cat si a Societatii Umoristice "Pacala", voi provoca un nou Simpozion International, de data asta cu tema "Umoristi din toate tarile, uniti-va!". Cat priveste actuala comedie cinematografica romaneasca, am putine de spus. Cand prin ‘77, filmam pe intinsul nostru litoral, comedia muzicala "Eu, tu si Ovidiu", avand ca interpreti si interprete toata floarea cea vestita a scenei si ecranului romanesc, in timpul liber ma intalneam des pe plaja, la Neptun-Olimp, cu un cunoscut critic de cinema, cu a sa sotie admirabila, amandoi cu ochii pe copiii lor - o fiica zglobie si un pusti curios, indraznet, care urmarea zi de zi, munca echipei noastre de filmare. Facea si figuratie. Nu peste multa vreme, l-am avut in fata, la IATC - el, candidat la regie, eu - presedinte de comisie: "Veni, vidi, vici!". Subiectul in propozitiune - Nae Caranfil, iar "Filantropica" ii onoreaza numele.
- Desi "liber", cinematograful autohton nu este in crestere de forma, ba din contra! Marile sale performante ("intrari") raman cele de pana in 1989. Cum va explicati paradoxul?
- "Dumnezeu da, dar nu baga in traista!". Ori noi nu stim sa mai culegem subiecte ironico-sarcastice, cum spuneti, ori ni se da peste mana de cea mai crunta cenzura - posibila - economia capitalista de piata! Eram niste visatori, dar acum nici visurile nu mai sunt ce-au fost!
- Stiu ca pare subiectiv, dar incercati o comparatie intre tipul de parodie facut de Geo Saizescu si cel al... fiului sau, Catalin!
- Am intampinat cu emotie productia semnata de Catalin Saizescu "Milionari de week-end", nestiind ce va fi, cum va fi, daca va fi primita favorabil. Ca tata, am rasuflat usurat. Filmul a fost primit bine de publicul tanar - acum circula si... piratat! - cronicile au fost favorabile, mai mult decat incurajatoare, la trei luni dupa premiera plasandu-se pe locul doi, ca numar de spectatori, iar cel mai important pentru mine - ca profesionist obiectiv - este ca fiul meu stie sa faca si film si are si umor, altfel decat al meu, dar il face si nu-i lucru de nebagat in seama.
- Aveti o revista de umor care poarta numele unui film, sunteti decan si profesor la "Hyperion". Cum va descurcati cu toate "misiunile" dvs.? Sa fie ele explicatia pentru numarul mic de filme realizate dupa 1989?
Nu multiplele mele preocupari sunt cauza la... "une si longue absence" de pe ecrane, ci statornicia mea in a-mi face cinstit si drept meseria, crezand - romantic - in destinul filmului romanesc, ca o componenta de marca a culturii noastre. Ma descurc cu toate cele de care ma ocup, pentru ca mi-am zis: daca vrei sa scapi de inutilitate, marasm, neant, incearca - "perseverare diabolicum" - sa-ti umpli in mod placut timpul liber. Si, se vede treaba, puterile politice mi-au oferit mult timp liber, inainte de a reintra in cinematograf. A bon entendeur, salut!