De ce sufera Parlamentul?

Parlamentul a incasat inca doua palme rasunatoare. O "dreapta" de la societatea civila si o "stanga" de la presedinte. Paznicii societatii reclama adoptarea unei legi care, sub pretextul eradicarii migratiei politice la nivel local, instaureaza sclavagismul politic. Iar Basescu sanctioneaza incapatanarea senatorilor si deputatilor de a-si acorda cat mai multe privilegii cu o sesizare la Curtea Constitutionala. Observam, pe zi ce trece, cum Legislativul primeste tot mai multe lovituri din cauza greselilor facute de cei care il populeaza. Efectul se vede in sondaje. Conform ultimei cercetari CURS, Parlamentul a ajuns la o cota de neincredere enorma: 82% din populatie avand o parere proasta despre entitatea definita in Constitutie ca fiind "organul reprezentativ suprem al poporului roman". Uimitor este faptul ca situatia dezastruoasa in care a fost adusa aceasta institutie fundamentala a democratiei nu ingrijoreaza pe nimeni. Nici macar pe cei responsabili: partidele politice.
Dispretuite de 83% din populatie, partidele dorm, la gramada, pe fundul prapastiei increderii. Singura grija a liderilor politici pare sa fie aceea de a da vina pe "ceilalti", atunci cand vreo defectiune aparuta in plan legislativ ameninta imaginea formatiunii din care fac parte. Derutat de impulsurile otravite servite din toate partile, electoratul incrimineaza personajul colectiv: Parlamentul, fauritorul de legi. Nu trebuie uitat, insa, ca Senatul si Camera vietuiesc prin activitatea unor reprezentanti ai partidelor, mandatati de alegatori. Lor le revine si responsabilitatea masurilor luate in Casa Poporului. Si-o asuma cineva?
Privind imprejur, in sfera politicului, observam ca partidele se confrunta cu grave probleme de moralitate. In Alianta, liberalii si democratii mimeaza, indecent, consensul, dupa ce si-au ridicat, in tandem, poalele-n in cap. Aflam ca liderii PNL sunt deranjati acum de gura Elenei Udrea, de parca nu tot ei isi exprimasera dispretul fata de discutiile purtate de doamne, "in capod, la o cafea". Tot liberalii sunt cei care militeaza, public, pentru lustratie, fara a impune insa propriilor organizatii eliminarea putregaiurilor comunismului. De cealalta parte, democratii dau verde racolarii vagabonzilor politici, uitand de angajamentele anti-migratie luate in opozitie. Despre UDMR, tot mai multi unguri din Transilvania spun ca nu le mai reprezinta interesele. Atunci, care o fi parerea galatenilor despre deputatul lor udemerist Szekely Levente Csaba? Ultimul pe lista Coalitiei - Partidul Conservator, nici nu mai trebuie pus sub lupa moralitatii, dupa ce a reusit performanta de a se strecura de doua ori in Parlament fara a se supune votului direct.
In Opozitie, situatia nu este mai roz. In ciuda codului de "norme etice, morale, profesionale si de conduita" asumat, PSD evita sa se desparta, macar pentru o perioada, de "navetistii" la DNA. PRM pune in continuare semnul egal intre calitatea "mester lautar" si oportunitatea "bun de parlamentar". Cautand alternativa printre partidele neparlamentare, gasim sub pragul electoral steaua politica a lui Gigi Becali, Partidul Noua Generatie. Cu "partea economica" cu tot, indicata unui reporter mult prea insistent. Fostii taranistii, grupati in PPCD par decisi sa astearna aura lui Corneliu Coposu sub bocancii "talpesului".
Completam tabloul "moralitatii" partidelor, la 16 ani de la despartirea de comunism, cu o pata de culoare desprinsa din observatiile facute de organizatiile civice la noul Statut al alesilor locali. La propunerea initiatorilor liberali, reprezentantii celorlalte partide au votat, recent, in Senat, prevederi restrictive pentru "cei mici". Potrivit noilor norme, consilierii locali si judeteni isi vor pierde automat calitatea de ales daca vor demisiona sau vor fi dati afara din partidul din care fac parte. Reglementarea anti-migratie a fost adoptata cu surle si trambite, fara a mai cugeta daca nu cumva legea recent adoptata nesocoteste Constitutia sau incalca drepturile cetateanului. Cum ar fi optiunea la asociere libera in partidele politice si libertatea de alegere. In plus, prevederea nesocoteste principiul democratic potrivit caruia o persoana aleasa sau numita poate fi demisa doar de cel care a pus-o acolo. In cazul nostru, de cetatean. Nu de partide. Daca vor sa combata migratia politica, spun observatorii civici, partidele nu au decat sa instituie in propriul statut reguli de buna practica in baza carora sa nu fie inscrisa in formatiune nici o persoana provenind din alt partid, inainte ca aceasta sa demisioneze din functia pe care o detine. Sau sa introduca practica revocarii prin referendum local a tuturor alesilor locali. Este probabil ca, la solicitarea ONG-urilor, seful statului sa nu promulge amintitele norme si sa le trimita Parlamentului, spre reexaminare. Dar chiar daca Legislativul va indrepta, intr-un tarziu, lucrurile, institutia a mai capatat un stigmat. Din cauza partidelor.

---

Despre autor: