Fundatia Emanuil Gojdu

Fundatia Gojdu s-a instituit prin Testamentul pe care juristul si militantul politic Emanuil Gojdu (1802-1870) l-a autentificat la Budapesta in 4 noiembrie 1869, cu trei luni inainte de moarte. Prin Testament, redactat impecabil din punct de vedere juridic, semnatarul isi "testa averea intreaga acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania care se tine de religia rasariteana ortodoxa. Acest legat, voind a-l constitui in o fundatiune perpetua, sa poarte numele Fundatiunea lui Gojdu". Din fondurile existente urmau sa se acorde - dupa vointa exprimata de testator - burse tinerilor romani ortodocsi din cuprinsul Ungariei si Transilvaniei "distinsi prin purtare buna si prin talente, ai caror parinti nu sunt in stare cu averea lor proprie sa duca la indeplinire cresterea si cultivarea copiilor lor".
Emanuil Gojdu provine dintr-o familie de macedoromani din Imperiul Habsburgic. S-a nascut la Oradea in 9 februarie 1802 si a urmat studii liceale si universitare la Oradea, Bratislava si Pesta, unde a obtinut licenta in drept (1824) si a inceput sa practice avocatura. In timpul "primaverii popoarelor europene" din 1848 a participat la adunarea romanilor din Pesta, care a fixat un Program politic prin care se prevedea, printre altele, folosirea neingradita a limbii romane in scoli, fiind intre semnatarii acestuia. El insusi, dupa mijlocul secolului al XIX-lea, a avut o contributie consistenta la formarea jurisprudentei statului ungar modern. Pentru actiunile intreprinse si prestanta sa profesionala deosebite a fost numit Comite suprem de Lugoj si ales deputat de Tinca-Bihor, fiind totodata membru in Casa Magnatilor din Ungaria, atunci forul legislativ superior al tarii. Prin exercitarea profesiunii sale si fructificarea bunurilor materiale detinute (mori, spatii comerciale, apartamente si altele) a reusit sa acumuleze o importanta avere, pe care a lasat-o natiunii romane, fiind una dintre cele mai mari fundatii din fosta Monarhie Austro-Ungara.
S-a stins din viata la 3 februarie 1870 la Budapesta, fiind inmormantat in cimitirul budapestan Kerepesi, unde i s-a asezat un frumos monument, reconditionat la Oradea cu patru ani in urma. In 1997 a fost asezata o placa de marmura comemorativa pe casa din Oradea in care s-a nascut testatorul celui mai mare fond de burse pentru instruirea tineretului roman (str. Traian Mosoiu, nr. 1), Liceul din apropiere purtandu-i numele.
In temeiul prevederilor testamentare, in aprilie 1870 s-a constituit Reprezentanta Fundatiei Gojdu, care urma sa administreze bunurile lasate. Averea era constituita din bunuri imobile (un complex arhitectonic compus din opt edificii cu cate patru nivele, sapte dintre ele situate in lant continuu, legate printr-un lung pasaj, toate situate in centrul Budapestei - strazile Kiraly, Dob si Hollo - pe frontispiciul cladirii principale fiind pusa inscriptia "Gozsdu udvar" - deci Curtea Gojdu), din valori bancare (sume de bani depuse in banci, 2306 actiuni diverse si titluri de imprumuturi publice, "actiuni depozitate la Bancile "Pesti Hazai Elso Takarekpenztar" si "Hazai Bank" din Budapesta), obiecte s.a. Valoarea initiala a Patrimoniului Fundatiei Gojdu a fost de 178.000 florini, ea sporind pana la aproximativ 8.000.000 coroane dupa estimarea din 1917.
Inca de la inceput, pentru ca valoarea patrimoniului testat sa nu diminueze, Emanuil Gojdu a stipulat conditia capitalizarii anuale a unei parti a dobanzilor cuvenite si a stabilit o proportie intre existent si rata anuala a dobanzilor destinate cheltuielilor pentru burse si alte ajutoare date tineretului studios, care sa conduca la cresterea patrimoniului Fundatiei. A stabilit pentru aceasta perioade de cate 50 de ani in privinta proportiei dintre capitalizarea dobanzilor si cheltuielile prin burse, dupa cum urmeaza: 1870-1920, 1920-1970, 1970-2020, 2020-2070, exprimandu-si astfel valabilitatea obligatorie a testamentului sau cel putin pana in anul 2070, fara a prevedea lichidarea lui in acel an. Era prevazuta interzicerea vanzarii surselor productive ale bunurilor Fundatiei precum si a transpunerii in bani a Patrimoniului pana in anul 2070, pentru a fi conservat ca sursa productiva care sa-i sporeasca valoarea pe durata celor 200 de ani care urmau.
La 14-19 august 1880, s-au adoptat Statutele Fundatiunii lui Gojdu, care, impreuna cu Testamentul din 4 noiembrie 1869, constituie textele juridice fundamentale dupa care s-a condus Reprezentanta Fundationala. Pentru administrarea Patrimoniului Fundatiei erau imputerniciti, prin Testament, ca din Reprezentanta respectiva sa faca parte mitropolitul ortodox roman al Ardealului si toti episcopii ortodocsi romani din Ungaria si Transilvania aflati in functie, "si peste numarul acestora inca trei barbati civili".
Ca urmare a bunei administrari a Patrimoniului Fundatiei Gojdu au putut fi acordate patru burse in primul an de functionare - 1871, peste 100 in fiecare an dupa aceea, iar in anul scolar 1898-1899 s-au acordat 127 de burse. Pe parcursul a 48 de ani, Fundatia Gojdu a acordat 4455 de burse de studii si 928 de ajutoare financiare tinerilor studiosi din Ungaria si Transilvania. Intre bursieri se numara viitoare personalitati prestigioase ale culturii si stiintei romanesti intre care: Victor Babes, Octavian Goga, Ioan Lupas, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu etc.
In anii 1918-20, la sfarsitul primei perioade de 50 de ani inscrisa in Testament, s-au produs evenimente care aveau sa-l puna la incercare. Desavarsirea statului national roman prin Unirile succesive ale teritoriilor aflate sub stapanire straina in 1918 si recunoasterea acestor acte democratice prin Tratatele de Pace din 1919-1920 aveau sa marcheze destramarea Monarhiei Austro-Ungare si formarea statelor succesorale. Patrimoniul Fundatiei Gojdu a ramas aproape in intregime in Ungaria de dupa anul 1920, Reprezentanta Fundatiei functionand la Sibiu, in jurul Mitropolitului Ardealului, presedintele ei de drept, in timp ce Administratia Fundatiei se afla la Budapesta (str. Hollo, nr. 8, in complexul de cladiri ce formau Curtea Gojdu). Beneficiarii testamentari ai Fundatiei Gojdu deveneau, de acum incolo, tinerii studiosi romani ortodocsi din Romania (fostele provincii Transilvania, Banat si Partile Vestice), Ungaria, Serbia si Slovacia. In consecinta, Reprezentanta din Sibiu a Fundatiei si Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei au solicitat Guvernului Romaniei sa poarte negocieri cu cel al Ungariei pentru asigurarea functionarii in continuare a prevederilor testamentare privind patrimoniul Fundatiei private Gojdu. Prin articolul 249 al Tratatului de Pace de la Trianon (1920), Ungaria era obligata sa restituie proprietarilor toate fundatiile, de Patrimoniul Fundatiei Gojdu urmand sa beneficieze tinerii romani ortodocsi din Romania (90%), Iugoslavia si Cehoslovacia (6%) si Ungaria (4%).
Negocierile purtate intre guvernele Romaniei si Ungariei in anii 1924, 1925, 1926, 1927, 1930, 1931, 1932, 1934 au dus mai intai la Acordul asupra fondurilor Fundatiei incheiat la Paris in 28 aprilie 1930 si apoi la Acordul definitiv de la Bucuresti incheiat in doua originale la 27 octombrie 1937 semnat din partea Romaniei de Ion Lapedatu si de Aurel de Egry din partea Ungariei, textul fiind publicat in "Monitorul Oficial" al Regatului Romaniei. Prin acest acord, Ungaria s-a obligat sa predea Romaniei in termen de 30 de zile de la intrarea lui in vigoare intreg patrimoniul Fundatiei Gojdu cu toate drepturile si obligatiunile aferente care va fi pus la dispozitia unei noi fundatiuni romane ce se va numi Fundatiunea de burse de studii a romanilor greco-orientali din Ungaria si se va bucura de toate drepturile unei persoane morale straine in Ungaria". Acordul definitiv din 1937 a fost ratificat de Romania in 1938 si de Ungaria la 20 iunie 1940.
In urma evenimentelor din august 1940 si a intrarii Romaniei in razboi, a celor din anii 1944-1948, Acordul respectiv nu a mai fost aplicat, bunurile Fundatiei Gojdu fiind confiscate de autoritatile comuniste in 1952, cand Fundatia si-a incetat activitatea atat in Ungaria, cat si in Romania.
Dupa evenimentele din 1989, petrecute in Centrul si Estul Europei, ca urmare a initiativei ierarhilor ortodocsi din Mitropolia Ardealului si Mitropolia Banatului, institutii bisericesti imputernicite prin Testamentul din 1869 sa vegheze asupra indeplinirii prevederilor lui si a unor intelectuali transilvaneni si banateni, s-a reluat in 1996 activitatea Fundatiei Gojdu prin Reprezentanta ei cu sediul la Sibiu (str. Nicolae Balcescu, nr. 36), recunoscuta prin hotarare judecatoreasca, succesoare a celei din 1870.
Intre anii 1998-2004 s-au purtat negocieri in cadrul Comisiei Mixte Guvernamentale dintre Romania si Ungaria cu privire la soarta Fundatiei Gojdu.
In mod surprinzator, la 20 octombrie 2005 s-a incheiat un acord intre guvernele celor doua tari prin care este desfiintat, ca act juridic, Testamentul lui Emanuil Gojdu din 1869 - la care nici nu se face referire -, Patrimoniul Fundatiei fiind inca o data nationalizat. Instituirea acum a unui Consiliu Director al Fundatiei Publice Romano-Ungare este nula de drept si neavenita, din moment ce prin Testamentul sau Emanuil Gojdu a stipulat cu privire la reprezentanta fundationala componenta si competentele ei prevederi precise.
Academia Romana, care si-a definit chiar de la inceput un rol prestigios in societatea romaneasca, dupa Biserica si Armata, venea acum 140 de ani ca putere culturala si stiintifica pentru a le completa in acel secol de modernizare pe celelalte: puterea spirituala, puterea armata, puterea educationala. Academia Romana e insa, cu siguranta, prima institutie de reprezentare nationala, unind, sub cupola ei, mintile cele mai stralucite de pe intregul teritoriu locuit de romani. Inainte de a se uni politic toate provinciile romanesti, cultura si stiinta romaneasca se gaseau reunite la Academie, de unde luminile ei binefacatoare se revarsau asupra romanilor de pretutindeni. Academia Romana a constituit atunci, ca si astazi, model de reprezentare nationala, de lucrare in comun cu puterea mintii si a talentului.
Desi n-a fost implicata direct in problematica Fundatiei Gojdu la inceputurile sale si nici mai tarziu, Academia Romana a fost insa beneficiara rezultatelor burselor oferite pentru formarea multor tineri de peste Munti care au devenit membri ai sai. Bursierii mentionati mai sus au detinut, ca membri ai Academiei Romane, functii de conducere in sectiile ei si la nivelul central, incat astazi Forului cultural-stiintific al tarii nu-i poate fi indiferenta soarta Fundatiei. La Bicentenarul nasterii lui Emanuil Gojdu - in anul 2002 - a fost prezenta la Simpozionul si manifestarile organizate in februarie de Centrul Cultural Roman din Budapesta, in octombrie acelasi an patronand o sesiune solemna, prezidata de presedintele ei, acad. Eugen Simion, in care, cu participarea primului ministru, a ministrului Afacerilor Externe si Patriarhului Romaniei, s-au prezentat comunicari stiintifice dedicate activitatii Marelui Mecena, subliniindu-se o data mai mult necesitatea punerii astazi in valoare a Patrimoniului testat de Sarbatorit.
Ca important segment al Societatii Civile, Academia Romana solicita respectarea prevederilor stipulate in Testamentul din 1869 de Emanoil Gojdu, Fundatia instituita sub numele sau fiind una de natura privata, asupra careia nici o alta autoritate, fie chiar statala, nu poate interveni, nu o poate anula din punct de vedere juridic si nu poate dispune in vreun fel de Patrimoniul lasat natiunii romane de proprietarul acestuia.

---

Despre autor: