Dezbaterea legata de identitatea ideologica a Partidului Liberal n-ar fi atat de necesara - daca in momentul de fata nu s-ar desemna din partea Partidului Democrat tendinta de a-i absorbi pe liberalii romani impotriva vointei lor... Caci toate voturile din PNL arata cam asa: de acord cu fuziunea, dar cu o conditie - din ea sa rezulte un partid liberal, nu unul popular... Ceea ce "democratii", condusi acum de domnul Emil Boc, dar, de fapt, de domnul Basescu, refuza... Pe de alta parte, exista in Partidul Liberal o minoritate nemultumita; domnii Valeriu Stoica, Theodor Stolojan si doamna Mona Musca fac parte din ei. Desigur ca spectrul unei disidente nu prieste unui partid. Aceasta minoritate utilizeaza si un argument ideologic in ultimele zile: ca PNL s-a indepartat de la "adevaratul liberalism". Expresia imi aminteste de dezbaterile dintre genealogisti despre "adevaratii Brancoveni". Unul din argumentele invocate in aceasta disputa este ca PNL s-ar fi indepartat de traditia liberala antebelica. De fapt, Partidul Liberal de azi este mult mai liberal decat cel antebelic, protectionist si nationalist; chiar daca ii lipseste o ideologie articulata. Nu aceasta este principala lui lipsa. De altfel, peste tot in lume, liberalismul cunoaste numeroase amendamente, ca toate doctrinele, de altfel.
Rezulta de aici ca rationalitatea unui partid liberal in Romania de azi nu trebuie cautata neaparat in ideologie. Actualitatea ideologica e legata de refuzul alternativelor cochetand cu o dictatura personala. Iar sub acest raport, asa nearticulat, ideologic cum este, Partidul Liberal reprezinta o garantie. Nu ca Romania ar fi amenintata de fascism, dar intarirea statului - amenintat de cangrena coruptiei - are nevoie de garantii ca nu cumva Romania sa sara din lac in put, devenind prea dependenta de serviciile secrete cu care presedintele Basescu se intelege atat de bine, incat sefii lor sunt cei din trecutele guvernari neocomuniste.