Care artist roman a vandut cele mai multe discuri in 2005? Ce trupa rock a depasit cifra de 500.000 de unitati vandute, din 1990 pana acum?

Sunt doar doua dintre numeroasele intrebari la care tanara si fragila industrie muzicala de la noi nu poate raspunde. Iar raspunsurile nu ar fi doar informatii interesante pentru statisticieni. Ele ar stabili cu precizie cotele, ierarhiile atat de necesare pentru a face lumina in atat de
disputatul (discutatul) show-biz
autohton. Dar se pare ca ""nu se vrea"", casele de productie avand alte probleme de rezolvat. Pirateria (si uneori autopirateria) este cea mai importanta buba de la noi,
dar nu singura. La sfarsit de an se trage linia si se fac bilanturi, iar producatorii (in general) isi declara rezultatele. Dar nu si casele de productie muzicale, chiar daca CD-urile (casetele) sunt, inainte de orice, niste produse. De obicei se da vina pe contabilitate (nu a centralizat datele) sau pe distributie (nu are situatia exemplarelor vandute), desi codurile de bare ar rezolva situatia. In toate tarile
unde muzica chiar este o industrie, lucrurile sunt simple. De exemplu, in Statele Unite sunt cateva lanturi de magazine (in principal Tower
si HMV) care centralizeaza zilnic vanzarile, iar rezultatele pe o saptamana (luna, an, ani) constituie ""obiectul muncii"" pentru publicatia Billboard, si nu numai. Astfel, orice intrebare referitoare la cine cat a vandut are si raspuns, indiferent daca e vorba de CD-uri, DVD-uri sau bilete de concert.