In fiecare sambata, Marinica cizmarul isi lustruieste firma: ""Reparatii incaltaminte"". Apoi intra tacticos in atelierul mic, dar dichisit.

Un ceas cochet de perete, un dulapior pentru incaltamintea care necesita reparatii urgente, un altul pentru pantofii damelor cu staif din cartier si inca unul pentru clientii care-si refac botinele pe datorie. E foarte vorbaret. Iti turuie o jumatate de ora despre calitatea flecurilor. Nu poti fi nepoliticos cu Marinica. Poti doar sa-ti fixezi privirea pe enorma icoana care troneaza pe unul din peretii atelierului. De fapt, el iti poate vorbi despre orice. Chiar si despre Dumnezeu. Marinica paseste pragul bisericii in fiecare duminica. Daca ii esti client de sambata, iti va explica: ""Io zic ca si pantofii au suflet si ajung in Rai. Da sa nu mai spuneti la cineva ca or sa ma scoata nebun"". Dupa ce trece pe la biserica, se duce sa bea una mica la cateva strazi mai incolo. ""Sa nu-l supar pe Dumnezeu. Si daca ma vede, ma iarta. Ca-s baiat muncitor si pun pingea cu drag. El a facut lumea in sapte zile. Eu in sapte zile repar kile de pantofi."" Lectia de munca si credinta te umileste. Pana afli pentru ce se mai roaga Marinica duminica: ""Vreau si eu sa fiu sexy. Femeilor le plac astia «lucrati», modele..."". Il va ajuta Dumnezeu pe iscusitul cizmar sa devina idolul femeilor? Grea intrebare. Si cum ramane cu ce aminteste domnul Bacalu cateva pagini mai incolo si anume ca: ""Femeile sunt atrase de barbati cu o zestre genetica asemanatoare cu a lor""?!?