Se vaicaresc unii: ""Auleou, am febra! Ma trec fierbintelile si iau medicamente cu pumnul sa scad temperatura"".

Vaitatul lor este numai pe jumatate indreptatit. La inceput, temperatura crescuta a omului da semnalul ca organismul lui se lupta cu un inceput de boala. Deci este un semn bun! Daca ""caldurile"" s-au potolit de la sine inseamna ca sistemul de aparare al omului a biruit infectia. Daca temperatura crescuta se mentine, semnalul incepe sa nu mai fie pozitiv si trebuie luate masuri pentru a readuce temperatura in limitele normale. De altfel, legat de temperatura mai exista o legenda umflata de popor. Se cramponeaza oamenii de acel prag de 37 de grade. Tot ce-i sub 37 inseamna temperatura normala si tot ce-i peste 37 considera populatia a fi semn de boala. In realitate acest prag de 37 de grade nu este ceva cu mare valabilitate, o limita batuta in cuie. Este un barem conventional ales cu aproximatie si insusit de lumea medicala si de populatie. Exista cazuri in care unii oameni au ca o caracteristica a lor o temperatura mai mare decat 37, 37,1-37,2 care in situatia lor inseamna normalitate. O alta sperietura aparuta in sufletul oamenilor este cand li s-a imflamat un ganglion si ii doare. In realitate e semnul ca acel ganglion se lupta sa opreasca o infectie.
Mai periculosi sunt ganglionii mariti, nedurerosi, care trebuiesc bine investigati, si mai putine ingrijorari trebuie sa provoace ganglionii mariti si durerosi care dau inapoi in
2-3 zile.