Chiar daca izvoarele istorico-literare sunt uneori ambigue si
contradictorii, patrunderea
crestinismului in Dobrogea antica, inca din primele secole dupa
Hristos, ni se pare logica in contextul legaturilor multiple ale oraselor vest-pontice cu regiunile Orientului unde crestinismul se nascuse si se consolidase deja.

Inca din epoca elenistica isi fac simtita prezenta, in orasele Scythiei Minor (Dobrogea), o serie de divinitati orientale, dar perioada de maxima raspandire corespunde primelor veacuri. Credinta in nemurire este larg exprimata in primele secole dupa Hristos, printr-o serie de practici rituale intalnite in orasele vest-pontice Tomis, Histria si Callatis si
concretizate in existenta conurilor de pin in unele morminte sau a pietrelor de mormant infatisand vita-de-vie ca simbol al biruintei mortii asupra vietii. Expresia cea mai elocventa a credintei in viata de dincolo o constituie scenele ospatului funerar intalnite pe multe din monumentele funerare descoperite in aceasta zona de catre arheologi. Acest ritual este subliniat printr-o simbolistica adecvata, constand din tinerea paharelor in maini de catre
doi defuncti in scopul potolirii setei sacre. Intreaga scena se situeaza la cumpana dintre doua perioade distincte, romana
si romano-bizantina, la hotarul
dintre crepusculul paganismului
si zorii noii religii monoteiste. (Loreta Popa)