Sa aprinzi un bec, sau sa pornesti un motor electric astazi, este un lucru obisnuit, pe care nimeni nu mai simte nevoia sa-l mentioneze si in nici un caz ca pe un lucru nemaipomenit. Altfel stateau lucrurile acum vreo suta de ani, cand miracolul electricitatii nu era la indemana oricui.
In Regat se inalta din voia Regelui Carol I un castel care avea sa ajunga unul dintre cele mai remarcabile din Europa, in ciuda unei antireclame pe care i-am facut-o in ultima vreme chiar noi, romanii, mai ales in epoca comunista. Este vorba despre resedinta de vara a Regelui, Castelul Peles de la Sinaia. I s-a reprosat de catre oficialitatea comunista ca nu are nimic romanesc in el, iar de catre oamenii de cultura faptul ca este un amalgam stilistic, uitandu-se faptul ca nu ar fi avut sens construirea unui castel Renastere sau Baroc in epoca stilului eclectic. Ceea ce impresioneaza la acest castel – dincolo de arhitectura de basm comparabila cu a castelului bavarez Neuschwanstein si de bogatia decoratiei interioare, sau de multitudinea operelor de arta din incinta lui - este fara indoiala confortul pe care il ofera, Pelesul avand de la inceput curent electric, apa curenta, incalzire centrala si chiar aspirator central.
Impresionant este ansamblul holului de onoare cu intrarea principala in castel, scara monumentala si holul propriu-zis care ocupa pe verticala spatiul parterului si etajului. Tavanul holului este in acelasi timp acoperis si a fost executat din vitraliu, pentru ca lumina zilei sa poata patrunde in hol. In zilele insorite, acest vitraliu se poate deschide, lasand soarele sa inunde holul de onoare. Deschiderea tavanului este comandata – inca de la construirea acestui hol – de catre un motor electric care functioneaza si astazi. Cand admiram tehnica aceasta veche invesmantata in opere de arta de o frumusete inegalabila, uitam de multe ori sa ne punem intrebarea de unde venea curentul electric necesar tavanului si iluminatului. Pentru ca nu exista pe atunci o retea nationala si nici Sinaia nu avea electricitate.
Langa apa Pelesului, in fata castelului, se vede si astazi o vila la care duce un jgheab de ciment. Si intelegem fara dificultate ca luminile castelului erau asigurate de paraul Peles, pus la treaba intr-o mica hidrocentrala dezafectata, construita special pentru Resedinta Regala de vara.
Daca am putea trece muntii in zbor de acvila catre soare apune, am ajunge dupa vreo suta cincizeci de kilometri la o alta hidrocentrala mica, construita cam in aceeasi vreme si tot pentru un singur consumator. In munte, la Sadu, gasim si astazi, printre hidrocentralele mai noi, vechea centrala care smulge energie paraului de munte, folosind inca turbine din preistoria electricitatii. Energia produsa aici se indrepta catre Sibiu, dar nu pentru a alimenta vreun castel, ci pentru a folosi practic intregii populatii a orasului. Mica centrala electrica de pe Sadu alimenta cu energie unul din primele tramvaie electrice din Europa, mandria Sibiului. Acest tramvai avea o linie ingusta si pornea din gara Sibiului, urca in Orasul de Sus, trecea prin Piata Mare si pe Corso, si ajungea in Dumbrava. Linie dubla exista numai in statii. Traseul era extrem de bine calculat, cele doua tramvaie ce veneau din sens opus soseau in statie in acelati timp, faceau cruce si plecau apoi mai departe fara sa se astepte unul pe altul. Cea mai mare cantitate de energie electrica era necesara la urcarea pantei de la gara spre Orasul de Sus, cand mica centrala de pe Sadu trebuia sa lucreze la parametrii maximi. Tramvaiul abia reusea sa urce. Elevii care eram, mereu strengari, saream din tramvai si alergam apoi dupa el, urcandu-se din mers fara dificultate, intr-o maniera care ar fi exasperat Comunitatea Europeana de azi si ar fi determinat-o desigur sa emita o directiva care ar fi fost scrisa in mod obligatoriu pe vagoanele tramvaiului. Ba ar fi insistat probabil sa se monteze si usi automate, geamurile sa nu se mai poata deschide si sa se introduca aer conditionat. Toate acestea ar fi triplat costul transportului si i-ar fi luat tot farmecul. Nu a fost sa fie asa, pe vremea lui Ceausescu tramvaiul a fost desfiintat, s-a pastrat numai traseul dintre Dumbrava si satul romanesc Rasinari. Vagoanele care circula astazi sunt de constructie ceva mai recenta, sunt prost intretinute dar au usi automate.
La anu’, Sibiul va fi capitala culturala a Europei. Europa recunoaste astfel marea valoare culturala a Sibiului, o valoare care a putut fi salvata de forta destructiva a ultimilor ani ai comunismului prin efortul vrednic de lauda al multor oameni. Se onoreaza in acelasi timp si stradaniile lor de restaurare si pastrare a valorilor urbanistice ale Sibiului. Vechiul tramvai nu mai poate fi refacut, poate nici nu ar avea sens, in circulatia ametitoare de astazi. Este pacat, Sibiului sarbatorit la anul de intreaga Europa ii va lipsi zambetul nevinovat al copilariei tehnice, ii va lipsi jucaria, inutila ca orice jucarie, dar tocmai de aceea frumoasa. Niste postere cu poze de epoca ar putea fi de folos, dar si includerea vechii centrale de la Sadu in Sibiul capitala europeana. Pentru ca ea mai exista si apartine de oras. Si se cuvine sa respectam mostenirea pe care o avem.