O natiune intreaga s-a isterizat la vestea ca o zana plina de surprize si un rocker doldora de succes si-au pus pirostriile in Tara Marelui Licurici, iar ei, romanii, vai, ce chin, ce dor, ce jale!, n-au fost invitati sa guste nici macar o firimitura din tortul miresei. Vestea a "scapat" in presa chiar in ziua in care la Parlament se discuta despre viata si moarte, despre medicamente, asistenta medicala, boala, suferinta si alte "maruntisuri" cuprinse in reforma ministrului Nicolaescu. Si, vrand-nevrand, la concurenta cu pe cat de celebrul, pe atat de misteriosul cuplu, s-a ales praful si de reforma si de motiune, presarii palpitand ca-n pragul unui infarct in incercarea disperata de a smulge "surselor" cateva picanterii despre acest mare eveniment monden de care mai ca ai fi zis ca depindea soarta natiunii. Daca nu a planetei! O amica, si ea, nefericita, cu slujba in zona (zoster!) a "surselor", mi-a relatat ca in ziua cu pricina a primit pe marginea "subiectului" infinit mai multe telefoane decat intr-o viata de om, asa incat la sfarsitul programului nu-si mai dorea decat un doctor de nervi, un notar mester in testamente sau mai degraba o portie consistenta de soricioaica.
Problemele care conteaza cu adevarat, cele care ne pot indulci viata sau, din contra, ne-o pot ravasi, uneori cu puterea unui uragan, nu pare sa intereseze in substanta lor pe nimeni. Decat cel mult in momentul in care ele iau forma unor show-uri mediatice, obligatoriu cu recuzita de rigoare. Daca se poate (se poate, no problem!) cu zornait de catuse, cu hoti si vardisti, cu descinderi in miez de noapte, arestari de weekend, chemari la parchet, prin telefon, ca si cum n-ai merge la audieri, ci la o intalnire de dragoste, cu procurori care se cred Cattani ai Romaniei sau comisari à la "Nicolaescu" in zilele lui bune. Abia atunci sare media din bocanci si isi posteaza carele de reportaj in fata casei invinuitilor, supusi perchezitiilor, pentru ca dupa o zi si-o noapte de asteptare sa ne fie prezentati "scotocitorii", si astia coborati parca din pelicule de epoca, insi sobri, trasi la raglane negre, cu gurile cusute si privirile incruntate. Si treaba asta ne este servita drept o mare, dar mare victorie a postului asupra... creitelor! Sau a gospodinelor nevricoase, a pensionarilor rosi de grija intretinerii sau a bolnavilor de inima uscandu-se de dorul unui preductal. Ce se intampla in fapt in aceste zile, ce semnificatie au astfel de imagini horror, ce ni se mai pregateste, de ce, in ce temei, cu ce scop, pana unde-i lege, pana unde-i tocmeala, ce mai e cu prezumtia aia de nevinovatie, cand din start ti se bate-n cap cu barosul ca esti vinovat oriunde te-ai afla, nu intereseaza, nici nu conteaza. Am spune ca din contra. E suficient sa curga sange.
Un distins si, de altfel, important reprezentant al unei si mai importante gazete, din acelea (daca nu cumva singura?!) care te anunta din vreme, "pe surse", fireste, ca vei fi cercetat, ca vei fi saltat, ca ai dosar, ca bine e sa-ti tii aproape valijoara cu cele trebuincioase, ca penitenciarul e pension doar in argoul puscariasilor, a replicat unui deputat din comisia juridica a Camerei ca respectarea procedurilor de urmarire penala reprezinta doar o chichita avocateasca prin care marii rechini, pestii ceruti de Europa, mai pe sleau zis, isi pun la pastrare libertatea, averile si imbuibarea... lor de "burgheji"!! si nici pe departe cum am fi crezut noi, "astia-astilalti", ca respectarea legilor, inclusiv a procedurilor in cazul unor anchete, reprezinta in fond chintesenta democratiei, acele castiguri capatate in acesti, dupa unii, nevolnici ani, care, insa, la o adica, ne pot feri de puterea si liberul arbitru al unui singur om care poate sa se numeasca oricum, incepand cu Ceausescu si terminand fiecare cu cine vrea. Ignoranta, daca despre asa ceva e vorba, radicalismul, inapetenta pentru dialog atunci cand vine vorba despre problemele cu adevarat grave si care in fond conteaza, nu mai departe decat in aceste zile, in care cuvinte precum "abuz" sau "ignorarea legii" sunt tot mai des rostite, reprezinta rezultatul unei grave superficialitati in abordarea realitatii. Si nu oricum, ci in fibra ei profunda.
Poteras, primarul de la 6, are in cont 800.000 de euro, cu o suta de mii mai mult decat seful sau Videanu, si cu un milion (tot de euro) mai putin decat Mazare, primarul Constantei, Corina Danila are un nou look si o noua emisiune, Raduleasca are cea mai impresionanta colectie de pantofi, Zavoranca are cele mai tari silicoane, Nutica Udrea are acelasi sex-appeal, acelasi blond sandre, dar cu totul si cu totul alte aspiratii mai ales de cand a aflat ca Norvegia nu-i republica, Marineasca, celebra (si ea?, si ea, pai, cum altfel) creatoare de moda, s-a despartit de fotbalistul Cristi Chivu, Iri, cum care Iri?... Columbeanu, draga, amorezul ala tomnatic cu aer de bunic plecat dupa lapte si cu blujii aia batuti in nestemate, are aceeasi iubita, pe proaspat-ortodoxa Monica, draga, nesfarsita precum coloana infinitului, dar si minte-n cap tot mai putina... Cam astea sunt lucrurile care conteaza si pentru aflarea carora se calca baietii-n picioare si se taie tevereurile in ratinguri... Dincolo de aceste frivolitati, sau mai bine zis la adapostul lor, viata nu poarta strasuri, nu da bairamuri, nu da de baut. Si chiar daca rozul e inca la moda si se plimba singur pe strazi, la vie en rose se poarta in aceste zile oriunde in lume, niciunde in Romania.