Intamplarea face sa-mi vina randul tocmai vinerea, cand, pe vanzoleala asta, nu stii dimineata ce se poate intampla spre seara. E drept, nici nu mai sunt vremurile staliniste in care se practica „retinerea de vineri". Acum se sparg normele inca de joi noaptea, cum i s-a intamplat lui Patriciu, saptamana trecuta. Dar, daca tot n-a fost sa fie, poate se reuseste astazi, ca doar nu s-o fi devansat citarea din 3 martie numai ca sa-l plimbe si a 20-a oara cu valiza pregatita de incarcerare! In rastimpul asta, in care i s-au tocat marunt si nervii, dar si petrodolarii, s-o mai fi gandit si el ca, intre afacerile cu titei, traditiile liberale si cazarea prelungita intr-un penitenciar de maxima siguranta, varianta 1 parca e ceva mai convenabila. Si-apoi, dupa cum l-a sfatuit retroactiv Valeriu Stoica, daca tot n-a despartit business-ul de politica, poate pricepe macar acum, in cele trei ceasuri rele din vinerea asta, ca libertatea si linistea lui atarna de doua hotarari banale: sa fie de acord cu fuziunea PNL-PD si sa nu-si mai faca iluzii ca petrolul caspic, de pe axa, ar putea traversa ditamai Marea Neagra, ca sa-l rafineze el, la Petromidia! Zau, chiar nu-l inteleg de ce se cramponeaza de fleacurile astea, desi vigilentii procurori ii servesc mereu noi capete de acuzare, dintre care se va gasi pana la urma unul care sa-l infunde. Chit ca, deocamdata, cu privatizarea Petromidia nu s-a prea legat, nici cu post-privatizarea, spalarea de bani s-a dovedit un balon de sapun, marele tun de la Bursa e o cacealma respinsa inclusiv de senatorii din comisia de buget-finante, iar "Ordonanta Rompetrol" e intoarsa pe toate fetele, asa ca de la naftalina s-a scos datoria istorica din Libia, dupa tarzia, dar entuziasmata regasire a vechiului si bunului nostru pretin, viteazul colonel Gadaffi. Cat despre atat de necesara fuziune PNL-PD, fara de care PPE-ul nici nu prea pricepe cum s-ar intari cu niste evadati din Internationala Socialista, e clar ca lucrurile au intrat in linie dreapta: popularii texani din PD au incalecat PNL-ul si fac rodeo cu el, oricat de naravas s-ar tine Tariceanu, cu zabala-n gura si cu jockeul Boc in spate, biciuit din Deal sa galopeze. De fapt, am intrat in mansa a doua a probei de dresaj a scenei politice. In primul tur, s-au pus haturile pe PSD, pentru cursa cu obstacole, de la Parchet si DNA, unde orice amator de turf, cu experienta, putea paria dinainte ca ordinea tripla, la sosire, va fi Nastase, Dan Ioan Popescu, Mitrea, date fiind cotele lor de adversitate fata de marele cornac, care calareste elefantul de la Cotroceni. Intocmai ca Patriciu, Nastase s-a incapatanat sa ramana pe pozitii, refuzand sa elibereze jiltul de presedinte al Camerei Deputatilor, dupa un an de hartuieli politice avand anume acest nobil scop. Si-atunci, ce sa ne mai miram ca s-a deschis balul cu Matusa Tamara, dupa care in Zambaccian a inceput o tropaiala de mulari? Nici cai - nici magari, impovarati cu laptopuri, imprimante, pioleti si detectoare de metale, acestia exploreaza zilnic casa scarilor, cu scrupulozitate, in timp ce seful lor hepatic, cu ochi de gaina si purtari de cocos, serveste presei declaratii enigmatice, menite sa intretina suspansul serialului politist. Cum insa nici el nu e Maigret sau Hercule Poirot si nici perchezitia de la etajul 3 n-a fost aprobata de Comisia juridica a Parlamentului, baietii rascolesc zi-lumina chitimia avocatei de la doi, cautand termopane chinezesti, cu detectorul de metale, prin desu-urile doamnei. Nastase a anuntat ca, din cate stie, balciul va mai dura vreo doua saptamani, presa mai scrie, „din surse judiciare", ca se cauta si... Buda (sau buda?!) de aur, dar nici nu mai conteaza ce si cat. Oricum, show-ul a fost total, serialul s-a transmis zilnic, in direct, asa ca si daca instanta va constata ca omul nici n-a luat mita si nici nu s-a ales cu foloase necuvenite, imaginea lui publica e harcea-parcea, cariera politica - pe punctul de a fi compromisa definitiv, iar familia – pur si simplu umilita. Si totul ne aduce aminte de poezia-avertisment pe care i-a dedicat-o Traian Basescu, la incheierea campaniei electorale: "Adriane, nici nu stii/Cat de mic incepi sa fii!"... Fireste, insa, ca aia a fost doar o glumita, in vreme ce tot ce se petrece acum n-are legatura cu seful statului, nici cu Monica Macovei (ea n-are, de fapt, legatura cu nimic din ceea ce ar putea privi reforma in justitie!) si cu atat mai putin cu miscarile de pe scena politica! Iar cum la varful PSD n-au mai ramas decat doi-trei netavaliti prin suspiciunea de coruptie, se intampla ceea ce era de presupus: Iliescu, calul de povara, se inhama vrand-nevrand sa scoata din mocirla caruta pesedista, iar Mircea Geoana se straduieste din rasputeri sa dea impresia ca ar conduce efectiv partidul. Desi, la drept vorbind, a sarutat discret stanga tatalui, simtind in ceafa si rasuflarea fierbinte a grupului de la Cluj. Grup care nu mai e nici el deviationist de dreapta, ci viceversa, drept care, apropo, chiar din sanul lui s-a ridicat, amenintatoare, in fata lui Traian Basescu insusi, vocea
molcoma, ardeleneasca, a lui Ioan Rus: "Fereasca Dumnezeu sa se intoarca PSD-ul la putere!"