Comentariul saptamaniiAfacerile tenebroase, blestemul fotbalului nostru!

Iesirile brutale si surprinzatoare din tiparele corectitudinii (sau mai pe englezeste ale fair-play-ului) se tin scai de fotbalul nostru cum se tine un ciulin incapatanat de un pantalon confectionat dintr-o lana fina. Abia am scapat de trista poveste londoneza a lui Adrian Mutu, cea cu Mourinho si consumul de catre jucator a celebrei cocaina, ca a venit o alta, cu un alt jucator, Marius Mitu.

Mutu Si-a revenit...
Ce-a facut Mutu pe cand era la Chelsea lui Mourinho se stie atat de bine cum stiu mai varstnicii rugaciunea de baza a crestinismului "Tatal nostru". O poveste pe care o stiu pana si copiii. Foarte concis, povestea avea urmatoarea trama. De la antrenament, baiatul nostru o tulea spre hotel unde-l astepta o domnisoara nerabdatoare dupa amor focos de care el si ea nu se apucau pana nu prizau ceva praf alb pentru ca fantasmele contactului sa fie diavolesti (nu dumnezeiesti, asa cum le-a lasat mama natura). Azi asa, maine tot asa, numai ca Moran era inlocuita de Kitty si toata lumea se intreba de ce nu mai poate alerga Adrian al nostru, de ce nu mai are tarie si precizie in suturi. Pana cand s-a dumirit antrenorul si i-a dat un sut in fund de la Chelsea. Adrian a plecat spre alte zari mai calde, un italian pe numele lui Moggi i-a intins mana nu inainte de a-i smulge promisiunea, ca un fel de juramant, ca nu va mai cadea in pacat. Ambitios (ca talentul nu i-a fost pus niciodata sub semnul intrebarii) si hotarat sa uite pana si de Alexandra, fosta-i sotie, Mutu s-a pus pe munca. A tras din greu de doua ori. Mai intai pentru a se desparti de trecutu-i tumultos si, in acelasi timp, pentru a-si gasi un loc la marea echipa care este Juventus. Inca nu si l-a gasit, dar important este ca joaca, important este ca antrenorul, coechiperii si suporterii au inceput sa creada in el. Recunosc ca m-am numarat printre cei putini care nu credeau ca Mutu va mai avea taria sa revina. Inca mai am "sechele" de neincredere si-l astept pe Adrian Mutu la echipa nationala, sa joace mereu asa cum a jucat cu Cehia la Constanta si sa duca nationala Romaniei la EURO - 2008. Abia atunci, abia dupa ce o va face, ma voi convinge ca Adrian a revenit pe linia de plutire a vietii lui de fotbalist si de om.

Cu Mitu ce se va intampla?
In perioada cand despre ce i s-a intamplat lui Mutu la Londra (si despre care toata presa a vuit) a trecut in "a fost odata", iata-ne la startul unei alte devieri de la corectitudinea in fotbal a unui alt jucator roman. Marius Mitu nu e un jucator de talia lui Mutu. El a plecat din fotbalul romanesc cam pe usa din dos, nu cu surle, trambite si tobe ca pitesteanul. A plecat ca un fel de aventurier spre El Dorado-ul Vestului pe care a vrut cu tot dinadinsul sa-l cucereasca. O vreme n-a jucat rau, a fost chiar apreciat la Lierse si la Anderlecht. Dar iata insa ca a cazut si pe capul lui napasta cum cade taisul unei ghilotine. Cu voie sau fara de voie, el a intrat intr-una din cele mai cumplite capcane ale fotbalului: trucarea unor meciuri din campionatul belgian. Eu cred, deocamdata, in varianta lui si sunt convins ca niste chinezi pripasiti prin Benelux au pus la cale, ca niste mafioti versati, "afacerea" in care Mitu este doar un pion neimportant. Dar deocamdata el este complet dezorientat si cum sa nu fi asa cand in fiecare zi iti bate la usa Legea. Iar acolo legea-i lege, nu ca pe la noi in vremurile de azi. Nu se joaca nimeni cu ea chiar daca fotbalul e un simplu joc. Sper, ca un comentator de buna credinta, ca Mitu o va scoate la capat pana la urma, asa cum a reusit si Mutu in cu totul alte conditii.

Banii negri-s de negasit
Dar daca Mutu a gresit, daca Mitu este invinuit, intr-o ceata densa se afla o a treia problema mult mai grava: banii negri. Afacerea Florin Bratu-Galatasaray e la o a treia amanare, pentru ca Gica Popescu nu catadicseste sa i se infatiseze lui Prunea. Nu vrea si gata. Cu mandat de aducere nu poate s-o faca Florin Prunea. Mai nou, a izbucnit si un al doilea scandal, cei al transferului lui Mutu la Inter Milano. Scandal, pentru ca sumele inscrise in acte nu concorda cu sumele de dolari ajunse la Dinamo si la FC Arges, clubul-mama al jucatorului. Itele acestor transferuri sunt tare incurcate. Eu am scris cu vreo zece ani si ceva in urma despre cel al lui Ilie Dumitrescu la Tottenham si intrebam unde au ajuns cei 900.000 de dolari rataciti pe drumul dintre Londra si Bucuresti. Atunci, pentru prima si pentru ultima oara in viata mea de cronicar de fotbal am fost amenintat: "Asculta ba, ai grija de copiii tai, ca stim la ce scoli invata!". Si n-am mai scris nimic despre acel caz. Scriam, daca as fi fost eu amenintat, dar nu copiii mei. Intreb: ce parinte ar mai fi continuat? Nimic nu poate fi mai josnic decat a lovi intr-un om prin alt om, care-i sange din sangele tau.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe