O intreaga isterie a cuprins anumite cercuri romanesti la stirea ca statelor membre ale Consiliului Europei (CoE) li s-a recomandat sa se organizeze pe baze in acelasi timp civice si multiculturale. S-a vazut aici o conspiratie anti-romaneasca menita a exclude din Constitutia Romaniei sintagma atat de draga de "stat national". O atare atitudine se poate explica fie prin crasa ignoranta fie prin rea credinta fie printr-un complex fie prin toate la un loc. Oricare ar fi explicatia, confuzia trebuie inlaturata.
In Europa termenul "natiune" este folosit cu mai multe intelesuri. Astfel, unii vad in natiune o comunitate de cetateni, adica de indivizi legati de un stat printr-un raport juridic de cetatenie. Cu acest sens "natiunea" este chiar "statul" iar prin "nationalitate" se intelege "cetatenia". "Contractul national" are ca obiect realizarea unui proiect politic de interes general pentru cetatenii in cauza. Altii, considera natiunea ca fiind o colectivitate etno-culturala formata prin evolutia organica a unor traditii comune de limba, religie si creatie spirituala din care deriva un fel specific de traire a prezentului si de stabilire a agendei pentru viitor. Pentru acestia "statul national" reprezinta rezultatul autodeterminarii internationale a unui popor, adica a "natiunii etnice". Natiunea poate exista si fara stat dar nu isi poate implini destinul in lipsa statalitatii intrucat relatia sa cu statul este asemenea relatiei dintre software si hardware in informatica. "Nationalitatea" inseamna "etnie", aceasta putand fi diferita de "cetatenie". Un stat pur civic nu recunoaste si nu accepta existenta pe teritoriul sau a unor minoritati nationale sau nu este dispus sa le acorde drepturi speciale in consideratia identitatii lor culturale specifice. Un stat pur etnic este organizat pe principiul preeminentei sau dominatiei unei anumite etnii (care determina identitatea culturala si prioritatile politice ale institutiilor publice) asupra etniilor mai mici cu care aceasta coabiteaza. Un atare principiu inegalitar, coerent cu ideea etnocentrismului, conduce, in regimurile nedemocrate, la rasism, asimilare si epurare etnica in incercarea de a se asigura puritatea culturala a statului-natiune, iar in regimurile democrate, la segregare si separatism cultural sub diferite forme de autonomie caracterizate printr-o combinatie de (auto)protectionism si asimetrie. (Protectia acordata minoritatilor nu este menita sa desfiinteze pozitia lor de inferioritate fata de majoritatea etnica ci sa o faca mai suportabila prin separarea gestiunii afacerilor comunitare.)
Care este intelesul cu care termenul de "natiune" este folosit in Constitutia Romaniei? Raspunsul nu se gaseste in art. 1 care mentioneaza sintagma "stat national" fara sa o explice, ci in art. 4 care spune ca "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai fara diferenta de rasa, nationalitate, orgine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala." Astfel se consacra fara dubiu caracterul civic al natiunii romane. In acelasi timp, Constitutia Romaniei recunoaste explicit existenta minoritatilor nationale pe teritoriul sau si instituie principiul respectului pentru drepturile lor cultural-identitare. Dimensiunii civice a statului sau natiunii romane i se asociaza, deci, dimensiunea multiculturala. Pe aceasta dubla natura a natiunii se bazeaza modelul romanesc al pacii inter-etnice si securitatii identitare. In logica ei strategia de securitate nationala a Romaniei aseaza printre obiectivele si mijloacele politicii de securitate nationala constructia statului roman ca "stat civic si multicultural". Adica exact ceea ce recomanda acum CoE.
Spre deosebire de Constitutia romana, Constitutii precum cele ale Greciei, Italiei sau Ungariei, punand la baza edificiului statal "poporul", fac referire doar la caracterul etnic al natiunii. In cazul Ungariei, mentiunea potrivit careia "minoritatile nationale si etnice...impart puterea cu poporul" fiind "elemente constitutive ale statului" face si mai clar faptul ca puterea apartine etnicilor maghiari, ei acceptand sa o imparta cu minoritarii. "Autoguvernarea minoritatilor" este consecinta acestui partaj. In timp ce in Romania etniile se unesc printr-un "contract national" spre a da nastere unui stat comun, in Ungaria etniile se separa spre a coabita in statul majoritatii maghiare. Alte state, precum Danemarca, Franta sau Olanda nu dau recunoastere constitutionala minoritatilor nationale, ramanand fie pur civice fie pur etnice. Aceste Constitutii se cer "europenizate".
Pentru un minoritar maghiar din Romania idealul este ca aceasta sa fie stat civic iar Ungaria stat etnic. Astfel el ar putea solicita in acelasi timp protectie celei dintai in calitate de cetatean iar celei din urma in calitate de membru al natiunii culturale maghiare. Asa se ajunge, insa, atat la conflicte de loialitati cat si la conflicte de suveranitati. Or, pentru stabilitatea ordinii europene o atare situatie este inacceptabila. Iata de ce recomandand "modelul romanesc" CoE face un serviciu securitatii europene si omagiaza Romania, confirmandu-i optiunea.