Prabusirea comunismului intr-un moment pe care nimeni nu-l anticipase si gravele sale consecinte asupra tarilor in care a avut influenta a pus sub semnul intrebarii valoarea cercetarilor intreprinse pana in 1989 si, mai ales, corectitudinea premiselor de la care acestea au pornit. Astazi, privind retrospectiv, constatam ca evenimentele din 1989 au reprezentat, de fapt, zorii care i-au conferit validitate istorica unei noi unitati geostrategice, Europa Unita. O marturie incontestabila in acest sens o reprezinta Proclamatia de la Timisoara (11 martie 1990) in care se spune foarte clar ca "idealul revolutiei noastre (romane - n.n.) a fost si a ramas intoarcerea la valorile autentice ale democratiei si civilizatiei europene. Anul 1989 constituie momentul in care constiinta europeana, pe care regimul comunist nu a putut-o inabusi, a ajuns la maturitate.
Maturizarea constiintei europene s-a realizat printr-o revolutie culturala in care un rol semnificativ l-au detinut mijloacele de informare in masa. Conform cercetatoarei de origine germana, Elisabeth Noelle-Neumann, la originea evenimentelor petrecute in anul 1989 ce au dus la rasturnarea regimurilor comuniste in Europa s-a aflat fenomenul de opinie publica denumit spirala tacerii in care mijloacele de informare in masa - asa cum au fost, spre exemplu, posturile de radio Europa Libera, BBC, Deutsche Welle si Vocea Americii - au indeplinit functia cheie. (In Introducere la cea de a doua editie nord-americana a cartii The Spiral of Silence. Public Opinion-Our Social Skin, 1992). Astfel, putem considera ca revolutia din 1989 se datoreaza intr-o proportie semnificativa culturii mediatice.
Inca din 1966, in "Conferinta europeana pentru cultura" era prevazuta "crearea unei veritabile comunitati universitare europene, in care profesori, cercetatori si studenti sa circule liber. Intelectualii europeni, sub forma "universitatilor clandestine", au colaborat chiar si peste "Cortina de Fier". Astfel a fost cazul colaborarii universitare, incepand din 1979, intre Oxford si filozoful ceh Julius Tomin. Acesta invita profesori universitari occidentali pentru a tine seminarii la cursul sau academic neoficial pentru studentii care erau exclusi din Universitatea din Praga. Banii proveneau din donatiile persoanelor de genul miliardarului american de origine ungara George Soros, presedinte al Institutului pentru o Societate Deschisa, fondat la Budapesta. In Romania, aceasta universitate clandestina a inceput sa functioneze cu mare greutate abia in anul 1987. Pentru a avea acoperire juridica a fost creata fundatia "Mihai Eminescu". Intalnirile dintre participantii la "universitatea clandestina" organizata de Fundatia britanica Mihai Eminescu erau supravegheate de statul roman si considerate o amenintare la siguranta interna a tarii.
Dupa parerea noastra, intelectualii participanti la aceste "universitati clandestine" pot fi considerati adevaratii "animatori culturali". Aceasta expresie se intalneste intr-un document al Consiliului Europei, publicat in 1973, intitulat Animation, équipements et démocratie culturelle. In acest document se vorbeste de "animarea socio-culturala" ca "libertate culturala, emancipare indispensabila participarii maselor tarilor europene la o democratie culturala autentica".
In conditiile in care, inca din 1970, regimul comunist impunea restrictii romanilor sa nu intre in contact cu strainii, cu ajutorul corpului diplomatic francez, olandez si britanic soseau in Romania carti si reviste occidentale pentru intelectualii nostri. De alta parte, pe aceeasi cale erau trimise in Occident informatii, interviuri si articole ale celor care aveau curajul sa se opuna regimului politic al lui Ceausescu. Prezenta acestor romani in presa internationala, pe langa faptul ca denota ideea conturarii unei dizidente din ce in ce mai pronuntate, era garantia supravietuirii lor intr-o Romanie pe care dna Doina Cornea o numea "gigantica inchisoare". Aceste persoane - ale caror voci in tara noastra se auzeau gratie posturilor de radio Europa Libera, BBC, Deutsche Welle sau Vocea Americii - au "animat" revolutia din 1989. Ei au fost cei care au pus in miscare, prin utilizarea mijloacelor de comunicare externa indreptate concomitent spre forurile internationale si spre poporul roman, "spirala tacerii", creand un climat de opinie menit sa incurajeze schimbarile din societatea romaneasca de atunci. Prin urmare, credem ca schimbarile petrecute in 1989 nu sunt atat o reactie spontana la un regim politic dur, cum a fost regimul comunist, cat mai ales insusirea constienta si programatica a unei solutii cu caracter geopolitic, adica a conceptului de Uniune Europeana.