Sfantul Policarp, Episcopul Smirnei, s-a nascut in sec. I si a trait in Smirna. A ramas orfan la o varsta frageda si a fost crescut de credincioasa vaduva Calista, sfatuita de un inger. Dupa moartea mamei sale adoptive, Policarp a renuntat la toate bunurile sale si a inceput o viata casta, ingrijind bolnavii si infirmii. El se simtea sufleteste foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei, care l-a facut mai intai diacon, incredintandu-i propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu in biserica, apoi hirotonindu-l in sfanta preotie.
Inainte de a muri, Sf. Bucolus si-a exprimat dorinta ca Policarp sa fie urmatorul episcop al Smirnei. Cand Sf. Policarp a fost sfintit episcop, i s-a aratat Domnul Iisus Hristos.
Intre anii 161-180 imparatul Romei Marcus Aurelius a inceput o crunta persecutie impotriva crestinilor iar paganii au cerut judecatorului sa fie cautat Sf. Policarp. La rugamintile credinciosilor sai, sfantul s-a retras intr-un sat mic nu departe de Smirna. Cand soldatii au venit sa-l ia, el i-a intampinat si i-a poftit la masa, dupa care le-a cerut ragaz pentru rugaciune ca sa se pregateasca pentru martiriu. La judecata, Sf. Policarp si-a marturisit cu hotarare credinta in Hristos si a fost condamnat a fi ars de viu. Calaii ar fi vrut sa-l fixeze in cuie de un stalp dar sfantul a spus ca Domnul ii va da putere sa indure flacarile, asa ca il pot lega doar cu niste sfori. Flacarile l-au inconjurat dar nu l-au atins, ridicandu-se deasupra capului sau in forma de bolta. Vazand ca flacarile nu-si fac efectul, paganii l-au injunghiat cu un pumnal iar sangele care a curs a stins flacarile iar dupa aceea corpul martirului Policarp a fost incinerat. Crestinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai ramas din corpul sfantului, sarbatorind in fiecare an ziua martiriului sau.
Compozitorul H.I.F. Bibier (1644-1704) a scris o sonata pentru opt trompete in cinstea sfantului martir, numita "Sancti Polycarpi".